Rock My DNA I. Attraction

XXXXI. Echipa Demonului

Sprâncenele mi s-au apropiat, formând o încruntătură proeminentă. Nu înțelegeam exact la ce se referea, aflase de moartea lui Matthew?

- Conduci The Convicts, îl omori pe celebrul răufăcător Matthew Malik, ți-ai revenit în forță. Mai că începe să-mi fie teamă de tine. În tonul său am destins ușor o urmă de amuzament.

- Trebuia să îți fie teama de când m-ai cunoscut, i-am replicat, reușind să îl fac să suspine amuzat.

Corpul său s-a apropiat de al meu, iar respirația mi s-a tăiat pentru câteva secunde. Hainele sale îl făceau ușor de confundat cu un tip obișnuit de vârsta lui. Purta o cămașă bleumarin, descheiată la primii doi nasturi, fapt ce m-a ajutat să observ o dungă rozalie pe pielea sa albă. Dunga era perfect dreaptă, ușor ieşită în relief şi m-am abținut cu greu să nu mă uit prea insistent sau să ating acea cicatrice. Peste cămașă purta o geacă neagră, din piele, cu un model simplu, însă ochii mei și-au dat rapid seamă că era un obiect vestimentar scump, asemenea cămăşii sale. Acestea au fost singurele lucruri pe care am avut timp să le analizez, înainte ca pașii săi să se oprească la câțiva centimetri de mine şi să-mi facă simțurile să intre în alertă. Ceva urma să se întâmple, mai mult ca sigur.

Privirea sa mi-a capturat atenția, făcând o încruntătură să-mi apară pe chip. Privirea sa era tulbure, părea abătută, însă reușea să mă analizeze cu atenție, părând că încearcă să memoreze fiecare detaliu observat. Ochii săi mă speriau. Albul era pătat de firicele roşiatice ce îi dădeau un aspect bolnăvicios, albastrul irisului era practic amestecat cu negrul pupilei, ce părea... inexistentă. M-am cutremurat. Privirea sa îmi trezea bănuieli, suspiciuni ce îmi dictau în adâncul minții că băiatul din fața mea ori nu mai pusese geană pe geană de câteva zile, ori era beat. Am analizat puțin cea de-a doua variantă, eliminând-o rapid de pe lista mea imaginară. Nu putea fi beat, nici măcar puțin. Ştiam din propria experiență că băutura nu provoacă o astfel de privire, nici chiar consumată într-o cantitate enormă, în urma căreia blondul s-ar fi târât pe jos. Mersul său era unul sigur, leneș, dar sub nicio formă de om bețiv. Am încercat să caut alte indicii, însă cum nu am mai descoperit nimic, m-am limitat la ideea că era doar nedormit.

Mana lui s-a mișcat, ajungându-mi pe obrazul ce am simțit imediat cum îmi ia foc. Mi-am mijit ochii, însă el doar și-a întins un zâmbet leneș pe față. Privirea sa mi s-a părut, din nou, abătută. Ochii îi căzuseră pe propria mână, pe care și-o mișca într-un mod lent pe obrazul meu. A trasat câteva linii imaginare pe pielea mea, după care a făcut din nou contact vizual cu mine. Mâna sa a înaintat până mi-a ajuns în părul rebel, ce îmi atârna puțin mai sus de mijlocul spatelui. Am avut impresia că îmi pot lăsa greutatea capului pe mana lui, şi exact asta este ceea ce am făcut în următorul moment. Mi-am închis ochii pentru o secundă, timp în care expresia feței sale s-a înmuiat până la limita maximă.

- Stim amândoi că nu avea de ce să îmi fie teamă, a făcut o pauză, coborându-şi şi urcându-şi privirea pe fața mea. Eram cuprins de admirație, nicidecum de teamă. Vocea sa era puțin răgușită, şi pe măsură ce micșora tonul, îmi ciuleam mai mult urechile pentru a-i auzi cuvintele clar. O fată atât de puternică, un caracter atât de dur şi totuși, a făcut din nou o pauză ce m-a copleşit, atât de firav. Ochii mi s-au închis din nou, cuvintele sale apărându-mi parcă pe pleoape. Atât de neînfricată, atât de determinată și atât... atât de frumoasă.

Ochii mi s-au deschis larg de uimire, moment în care i-am întâlnit privirea. Mă studia atent, degetul său mare îmi mângâia o porțiune de piele în timp ce restul degetelor sale erau adâncite în părul meu. Palmele au început să îmi transpire, fiindu-mi frică de următoarele lui cuvinte şi de acțiunile pe care le-aș putea face în urma lor.