Rock My DNA I. Attraction

XXIX. Demon La Ananghie

- Luke? întreb uşor, gândindu-mă dacă am vreo cunoștință care poartă acest nume. Singura legătură care mi se formează în cap legată de numele acesta este o amintire în care Zayn îmi spunea că ar vrea să pună numrle copilului meu Lucas, datorită faptului că la grădiniță, un băiat nu l-a batjocorit, ci din contră, s-a împrietenit cu el. Însă din câte îmi amintesc, mi-a spus şi că acest prieten al lui s-a mutat din oraş cu mama lui, după divorțul părinților. El este acel Luke? Şi dacă da, următoarea mea întrebare este de unde mă cunoaște pe mine.

- Helena, ascultă-mă bine pentru că nu am mult timp la dispoziție, iar tu trebuie să acționezi rapid. Sunt la The Devils, spune şi aerul mi se oprește în gât atunci când aud această denumire ce este purtată de clanul lui Shawon. L-am găsit pe Zayn închis într-o cameră de la subsol, e în stare gravă, pierde sânge şi nu ştiu cât o să mai reziste. Trebuie să vii şi să îl iei acum, mi-a spus că ești singura persoana capabilă să îl scoată din asta.

Încerc să procesez informațiile pe care tocmai le-am auzit şi am o grămadă de întrebări ce așteaptă un răspuns.

- Dacă e într-o stare gravă, de ce nu îl scoți tu de acolo? Une sunteți? Dacă ajung prea târziu?

- Vechea bancă de la periferia orașului, sunt doar 3 camere la subsol. Nu am cum să îl scot de aici..., începe şi aștept să își termine fraza însă vocea îi scade tot mai mult, semn că este atent la altceva şi a depărtat telefonul de la ureche.

- Luke? Îi pronunț numele temătoare, însă tot ce mai aud este o uşă trântită şi un foc de armă. Linia parcă moare şi după câteva momente las telefonul de la ureche, băgându-l din nou telefonul în buzunar.

Nu am mult timp, iar până la banca cea veche o să fac cel puțin o oră. Ies din spital şi încep să alerg spre mașină, trântind potiera şi apăsând pedala de accelerație. Trebuie să mă grăbesc, nu am timp să mă duc după Cody la The Convicts, pot doar să îl sun şi să îi spun unde să vină.

Îmi deschid iar telefonul şi apelez numărul său, așteptând câteva secunde până să răspundă.

- Cody, ascultă, am nevoie ca tu şi încă 3 oameni să veniți cât puteți de repede la banca de la periferia orașului.

- Poftim? Ce s-a întâmplat? Folosește un ton confuz, iar eu oftez exasperată, neavând chef să răspund la întrebările lui.

- L-am găsit pe Zayn, spun simplu, intrând într-o depășire. Ia-o pe Violet, Travis și Dean şi vino unde ți-am zis. Spune-i lui Andrew să îți pună o cameră în bandană ca să poată vedea tot ce se întâmplă şi să sune la poliție în caz că va fi nevoie, continui, sperând din suflet să nu fie nevoie să chemăm poliția, însă trebuie să am grijă ca totul să iasă așa cum trebuie.

Închid apelul telefonic fără a mai aștepta un răspuns din partea lui Cody, gândindu-mă la un plan sigur de a-l scoate pe Zayn de acolo.

*

- Anunță-l pe Matthew unde vom fi, poate Shawon se va intimida dacă îi vede prezența acolo, iar tu poți vorbi cu el despre afcerile tale neîncheiate. Îi spun lui Marco, după ce îi dictez numărul lui Matthew. Am ajuns, trebuie să închid.

- O să vin şi eu cât de repede pot şi sper să vină şi Matthew. De abia aștept să aflu adevărul după 21 de ani petrecuți în minciună.

- Va veni, te asigur. Doar spune-i că Zayn e aici. Spun şi închid telefonul, băgându-l în buzunarul pantalonilor. Inspir adânc și îmi iau pistolul din torpedo, asigurându-mă că este încărcat şi îl bag în buzunarul interior al gecii de piele. Ies din mașină, iar câțiva stropi de ploie încep să îmi ude creștetul capului, determinându-mă să mă uit în sus, la cerul ce devine tot mai gri. Zăpada s-a topit în ultimele zile, iar acum, vremea e tipică, înnorat ca în majoritatea timpului din an.