Rock My DNA I. Attraction

XV. Demon în Rochie de Mireasă

                                             Capitolul 15
                             Demon în Rochie de Mireasă

Mă ridic cu greu din pat, coborând scările în urma mamei. O observ pe Helena analizându-mă din cap până în picioare de când am intrat în încăpere, făcundu-mă să îmi aştern neintenționat pe față un zâmbet obraznic. Mă apropii de canapeaua lată, aşezându-mă lângă Helena. Zâmbeşte subtil în colțurile gurii şi îşi întinde şi scutură capul spre peretele ce separă livingul de bucătărie. Încep să râd când îmi dau seama din privirile ei că ar vrea să facă ceva lucruri "intime", iar mama îi stă în cale.

- Mergem sus? întreb încet şi îşi ridică o sprânceană, rânjind. Îmi dau ochii peste cap şi o iau în brațe, spunându-i mamei să îmi lase ceaiul pe scări, pentru că mă voi întoarce să îl iau.

O aşez pe Helena pe patul din camera ei, ducându-mă înapoi pentru a îmi lua ceaiul. Îl pun pe noptiera de lângă pat şi mă aşez lângă Helena, dându-i o şuviță de păr pe după ureche. Chicoteşte şi îşi pune capul pe umărul meu, prinzându-mi mâinile cu ale ei şi aşezându-ni-le în poala ei.

- Cred că ar trebuii să vorbim şi să clarificăm câteva lucruri. Sparge gheața formată între noi, făcundu-mă curios. Aprob, dând din cap, aşteptând să înceapă. Mi-e frică, spune după o mică pauză, înțelegând perfect ce vrea să zică. Îi mângâi spatele uşor, spunându-i să continue. A ajuns să îmi fie frică de tot ce e în jurul nostru. Mi-e frică de Shawon, recunosc, chiar mi-e frică, iar acel om este nebun. Mi-e frică să nu te pun în pericol. La naiba, m-ai făcut să îmi fie frică. M-ai făcut prea sensibilă! aproape țipă, ridicându-şi capul de pe umărul meu, fixându-mă cu o privire de gheață.

- Nu cred că eu te-am făcut aşa. Eu doar am scos latura asta a ta la suprafață, spun, uşor mândru de faptul că am fost prima persoană căreia Helena i s-a destăinuit şi şi-a lăsat sentimentele la iveală.

- La naiba, murmură, punându-şi iar capul pe umărul meu. Nu vreau să pățeşti ceva, chiar dacă eşti un tocilar, să ştii, nu ştiu ce ai făcut, dar îmi pasă de tine. Nu îți vreau răul, spune şi mă face să zâmbesc, în timp ce îi mângâiam podul palmei cu mâna mea.

- Serios? întreb uşor, şi simt imediat cum dă din cap. Ce simți? o întreb ceva mai nesigur, aşteptându-i curios răspunsul.

- Nu ştiu, oftează lung, făcându-mă să-mi închid ochii şi să mă încrunt. Dar am sentimente, Zayn, vreau doar să le protejez. Mai adaugă, şi îmi deschis ochii, ducându-mi mâna sub bărbia ei pentru a-i ridica capul.

- De cine să le protejezi? De mine? Întreb confuz, iar ea dă din cap uşor. Crezi că aş fi vreodată capabil să îți fac rău? întreb, analizându-i ochii căprui, ce acum sunt mai nesiguri ca niciodată, pot vedea asta.

- Nu, adică nu ştiu. Mi-e teamă că te vei schimba, Zayn. Gândeşte-te cum erai acum o lună şi cum eşti acum. Schimbarea ce a avut loc asupra ta este vizibilă, mi-e teamă că vei continua să te schimbi, şi ai putea ajunge unul dintre idioții care violează fete, spune şoptit, vocea ei aproape dispărând după fiecare cuvânt.

- Aşa mă vezi tu pe mine? întreb uimit, căscând ochii. Îşi lasă uşor capul în jos, mişcându-l în față şi spate, încet. Îmi închid ochii, sufletul meu fiind parcă străbut de mii de săgeţi, frângându-l. Nu pot să cred că singurei fete de care îmi pasă cu adevărat îi este teamă că aş putea profita de ea. Nu îmi vine să cred că ea chiar se gândeşte la asta şi mă crede în stare de aşa ceva. Nu aş putea profita niciodată de o fată, ar însemna să devin un adevărat monstru şi nu am să las asta să se întâmple vreodată.