Rock My DNA I. Attraction

XXXX. Reîntoarcere

Anunț important la final.

Casele îngrijite dispăreau drastic din raza mea vizuală şi mi-am dat imediat seama că ne apropiem de locul ce mi-a provocat schimbarea radicală din viață; locul în care am descoperit că există alte lucruri de care poți să deprinzi o pasiune, înafară de muzică, pictură, dans, citit, sau mai ştiu ce chestii pe care copii din ziua de azi le practică; locul în care mă refugiam de fiecare dată când voiam să reflectez la ceea ce mi se întâmplă, la lucrurile pe care le fac şi la sufletele pe care le trimit prea devreme în ceruri; locul care mi-a devenit principala casă, singurul loc în care mă simt în deplină siguranță şi pe care de acum îl conduc: The Convicts. Ne apropiem de casă.

Maşina era scăldată într-o linişte mortuară, care mă ajuta să îmi pun ordine în gânduri. Faptul că Matthew este mort mă liniștește vizibil, însă o nouă piatră mi-a fost pusă pe inimă din cauza dispariției lui Marco. Ştiu ce are de gând să facă, va deveni conducătorul taberei de Nord și ne va ataca mai devreme sau mai târziu, însă vom fi mai mult decât pregătiți. Acum că Damon nu mai este la conducere, multe lucruri se vor schimba la The Convicts.

Mi-am ridicat privirea spre oglinda micuță pentru a-mi analiza rănile. Aveam în mare parte mici zgârieturi, nimic ce mi-ar fi putut atrage atenția. Mi-am aruncat privirea puțin în stânga, observându-l cu ușurință pe Zayn, stând tensionat pe scaun. Era extenuat, ochii păreau să-i fie tot mai grei, avea pungi mari sub ochi şi puteam observa, de asemenea, câteva fire răzlețe, formând un început de barbă. Cu toate că oboseala i se putea citi pe chip de la metri distanță, el stătea încordat, având o mică încruntatură pe față ce trăda faptul că se gândea profund la ceva. Privea în gol, iar pumnii îi erau încleștați în dreptul buzelor, făcându-l să pară că spune o rugăciune. O lacrimă i s-a prelins din ochiul drept, alunecând pe fața sa ce şi-a menținut expresia neutră. Mă simțeam prost pentru că știam la ce se gândește. Își pierduse tatăl, înainte de a putea măcar să îi pună întrebări cu privire la trecutul dureros pe care i-l provocase. Pentru mine, Matthew semnifica cel mai periculos duşman, pentru Zayn, era omul care îi provocase cele mai mari dureri sufletești. Amintiri urâte, goluri, lipsuri. Lipsa de a avea un tată care să te învețe lucruri nesemnificative, dar cu valoare sentimentală, de care să îți aduci aminte mai târziu, când viața te va obliga să duci şi tu învățătura mai departe, lipsa de a avea un tată iubitor cu care să te sfătuiești în legătură cu lucruri cu care mama nu ar fi de acord, orice copil are nevoie şi de un tată, care să îi arate lucrurile pe care nu le vede la mama sa. Zayn a devenit o persoană bună, mama sa i-a arătat cum să aibă un comportament exemplar, însă lipsa tatălui din viața sa şi-a spus cuvântul prin temerile sale exagerate. Într-un fel, mă bucur că eu am contribuit la îmbunătățirea comportamentului său, aducându-i puțină adrenalină în viață de care s-a bucurat, mai mult sau mai puțin.

Ochii lui s-au ridicat, iar privirile ni s-au intersectat prin oglinda micuță ce nu îmi permitea să văd prea multe, decât esențialul: tristețea din ochii lui. Regreta moartea tatălui său, însă părea ușurat la gândul că de acum niciun infractor internațional nu îl va mai deranja.

Am rupt contactul vizual arunci când mașina s-a oprit în fața porților mari, care s-au deschis imediat ce gardienii ne-au recunoscut. Trebuia să recunosc, lucrurile erau destul de bine organizate de către Damon, care a ținut morțiș să antrenăm şase gardieni care să stea în ture, de o parte şi de alta a porților înalte. Aceasta a fost, probabil, cea mai bună idee a sa pe care a pus-o în aplicare, astfel nimeni nu poate intra aici dacă este străin. Ceea ce nu suportam era ideea că nu suntem uniți, probabil dacă am fi atacați, ar acționa fiecare pe cont propriu. Avem nevoie unii de alții, nu sunt absurdă să cred că mă pot descurca veşnic de una singură. Dacă nu era Marco mai devreme, acum eram, cu siguranță, pe lumea cealaltă. Când ești un condamnat îți poți pierde viața în orice moment. Orice secundă e crucială și chiar și cea mai mică distragere a atacatorului poate însemna șansa ta la libertate. Marco a fost șansa mea la libertate, şi poate, dacă nu fugea ca un idiot, i-aș zis un merci.