Rock My DNA I. Attraction

XXXXIV. Moartea Demonului

acesta este penultimul capitol.

- Pardon?

Cert este că avea dreptate, îmi doream să experimentez o relație cu el, deşi probabil aş ajunge să regret, însă nu îi puteam oferi satisfacția unei simple afirmații.

Luke și-a rotit ochii.

- Chiar mă întreb cât vei mai continua jocul acesta, Helena. Nu realizezi că nu mulțumeşti pe nimeni? Eu nu sunt mulțumit, nici Zayn nu prea pare, iar tu... te minți singură. Îți spui zilnic că Zayn e cel pe care îl vrei, că el e cel care te face fericită? E nevoie să îți afirmi propriei persoane asemenea lucruri ca să îți amintești de ce este el iubitul tău? Nu ești mulțumită, Helena. Mă vrei. Poate Zayn este persoana de care ai nevoie, însă tu mă dorești pe mine.

Cuvintele sale mi-au captat rapid atenția, astfel fiind incapabilă să realizez când s-a apropiat de mine. Corpul său solid se afla brusc lipit de al meu, iar una dintre mâini i-a ajuns pe spatele meu, blocându-mi accesul spre libertate. În acea lumină aproape inexistentă, îi puteam distinge doar ochii și conturul corpului, deoarece era plasat cu spatele la sursa de lumină. Mi-am fixat privirea pe ochii săi albaștri, oftând la scurt timp după aceea. Ceea ce îmi doream nu era sub nicio formă corect. Să îl doresc pe el nu era cea mai inspirată alegere a inimii mele.

- Doar păstrează distanța, l-am rugat pe un ton slab, răsuflând cu greu. Aş aprecia mult dacă ai face asta.

Poziția lui s-a schimbat puțin. Mâinile sale îmi încălzeau din nou obrajii. S-a uitat pentru câteva secunde în ochii mei, înainte de a păși ușor în spate, până a ajuns din nou la pervaz. Corpul meu era din nou învăluit de frig şi o durere străină mă apăsa în piept.

- Nu voi face asta, iubito. Mi-a spus, iar eu am ieșit, închizând ușa în urma mea.

Ştiam că nu se va conforma dorinței mele. Ce mă deranja cel mai tare era tocmai faptul că mă bucuram pentru că nu a spus că va renunța ușor. Simțurile mele încă cerșeau apropierea lui, însă în loc să îmi fac pe plac, m-am întors în camera lui Zayn.

Dormea liniștit, pe o parte, respirația sa fiind regulată şi abia sesizabilă. Am zâmbit în colțul gurii şi m-am aşezat încet lângă el, acoperindu-mă cu partea mea de pătură. Momentul în care brațul lui Zayn s-a înfășurat în jurul meu m-a făcut să îmi opresc respirația pentru câteva secunde.

- Ai stat cam mult la baie, a șoptit brunetul leneş, chicotind. Brațul său m-a adus mai aproape de el, iar eu m-am lăsat pradă îmbrățișării sale atât de calde, care mi-a fixat mai bine ideea referitoare la el ca fiind alegerea cea bună.

***

- Zaaayn, te rog!

Țipătul din apropierea mea m-a făcut să îmi deschid larg ochii şi să cercetez zona. Eram în camera lui Zayn, în patul lui, iar Gen se afla între noi, ascunsă sub pătură.

Nu mi-a luat mult să realizez că sora mea mai mică era gâdilată de Zayn, râsetele ieșind regulat pe gura sa.

- Uite, ai trezit-o pe Helena, i-a spus Zayn, aruncandu-mi o privire scurtă. Spune-i ce mi-ai spus și mie.

- Nu.

Zayn s-a năpustit din nou asupra ei, gâdilând-o în jurul abdomenului. Printre râsete și doze de aer luate la nimereală, sora mea cedă.

- Îmi era dor de Helena, a spus, iar brusc dimineața mea a devenit mai bună.

- Spune-i ei asta, nu te uita la mine.

Gen a oftat și s-a întors cu fața spre mine.

- Îmi era dor de tine, surioară, a spus Gen în cele din urmă, iar inima mea a sărit peste o bătaie atunci când s-a aruncat în brațele mele. M-a prins de gât şi și-a ascuns fața în scorbitura gâtului meu, în timp ce brațele mele s-au unit la spatele ei. M-am uitat pentru câteva secunde la Zayn care ne privea cu admirație, zâmbetul său de milioane fiind prezent pe fața sa ce radia de fericire. I-am zâmbit scurt, apoi mi-am concentrat întreaga atenție pe fata din brațele mele. Stătea liniștită, nu se mișca decât atunci când pieptul său urca și cobora la fiecare doză nouă de aer. O iubeam atât de mult încât această simplă apropiere mă făcuse să vreau să plâng de fericire. Totuși, nu am făcut-o.