Rock My DNA I. Attraction

I. Începutul Unui Demon

Capitolul I

Începutul Unui Demon

Ochii mi s-au deschis după mai multe încercări nereuşite. Este sâmbătă, deci astăzi nu merg la şcoală. M-am dat leneş jos din pat, aţintindu-mi privirea spre ceasul elecronic de lângă pat. Privirea îmi era înceţoşată, astfel nici măcar cifrele mari nu le puteam vedea. Am pipăit cu vârfurile degetelor noptiera, găsind ceea ce aveam nevoie - ochelarii. Mi i-am pus şi treptat ceaţa dispărea. 8:34. Oh, am dormit destul de mult, dar în fond, este weekend.

M-am grăbit să mă dau jos din pat, dar o ameţeală m-a cuprins. Mi-am scuturat încet capul, încercând să mă menţin pe propriile picioare până ce senzaţia dispăre. M-am îndreptat către dulap, scoţând primele haine care mi-au sărit în ochi. Un tricou şi pantalonii de trening. Am intrat în baie şi am dat drumul la apă. Mi-am aruncat pijamalele în coşul cu rufe, privindu-mă pentru un moment în oglindă. Uneori cred că sunt mult prea slab, şi nu îmi explic de ce. Mănânc mult, şi cu toate astea, nu se vede deloc.

Am intrat în cabina de duş, simţind cum apa îmi pleoşteşte părul, lipindu-l de frunte şi de ceafă. Ar trebui să mă duc la frizer. Poate Bob o să mă primească şi fără programare astăzi, în fond, e prietenul meu. Singurul şi unicul. Am luat tubul de şampon, turnându-mi din lichid în palmă, simţind imediat aroma tropicală răspândindu-se. Mi-am plimbat degetele o vreme prin păr, asigurându-mă că şamponul a ajuns până la rădăcină, am eliminat apoi spuma sub jetul de apă.

Am ieşit din cabina de duş, luând prosopul cu care mi-am uscat corpul de stropii de apă rămaşi. Mi-am aruncat hainele pe mine fără pic de interes sau vlagă. Asta ar putea fi cea mai plictisitoare zi de până acum.

- Zayn, haide la masă.

Am oftat, aruncând o ultimă privire în oglindă. Mi-am plimbat ochii peste reflexia ce mi-o oferea oglinda, dezamăgit de tot ce vedeam.

- Vin imediat, mamă. Am strigat înapoi, ieşind cu capul în pământ din baie.

Am ieşit din cameră, ocolind masa pe care se afla vaza preferată a mamei, din cristal albastru. Nu ştiu exact cum a făcut rost de ea, dar părerea pe care o susţin cu tărie este că ocupă spaţiul degeaba. Ar putea să dea la o parte masa asta şi să pună în locul ei un raft unde aş putea să mai pun din cărţile mele, spaţiul din camera mea începând să se limiteze.

Picioarele mi s-au târât cu greu peste treptele infinite ale casei. Când eram mic obişnuiam să le număr, chiar dacă după primele câteva dăţi ştiam numărul lor, continuam să le număr, părându-mi-se probabil amuzant, când de fapt erau doar gesturi mult prea copilăreşti.

Am rămas în pragul uşii bucătăriei, privind-o pe mama cum se plimba de colo-colo pentru a termina micul de jun. Mirosul ce imediat mi-a intrat în nări l-am identificat ca fiind al clătitelor cu unt şi dulceaţă. Am zâmbit uşor, observând-o pe mama cum îşi întoarce privirea spre mine, poftindu-mă la masă.

- Bună dimineaţa, dragule. Afişă un zâmbet, în timp ce se aşeza la masă.

- Neaţa, mamă. I-am răspuns, cu un zâmbet adormit, frecându-mi ochiul stâng care se pare că încă nu s-a trezit complet. M-am aşezat pe scaunul de pe partea dreaptă, fiind astfel faţă în faţă cu mama.

- Ai planuri pentru ziua de astăzi? Mă întrebă, luând cuţitul de lângă farfurie pentru a tăia clătitele din ea.

Am oftat amuzat, lăsându-mă cu scaunul pe spate. Mi-am închis ochii pentru câteva momente, apoi am pufnit, într-o manieră mai calmă.