XIII. Înger şi Jumătate

958 54 24
                                    

                                                     Capitolul 13
                                              Înger Şi Jumătate

  

       Degetele Helenei îmi strângeau mâinile destul de tare, ştiind deja că este foarte speriată. Mi-am eliberat o mână din strânsoarea ei, punând-o pe spatele tremurând al fetei ce stătea ascunsă cu fața în pieptul meu. Doctorul care se va ocupa de operație — doamna doctor, de fapt — m-a sunat în urmă cu câteva ore, anunțându-mă că astăzi, la 16:30 trebuie să fiu la spital pentru donație.

       Gândurile îmi erau răvăşite şi habar nu am cum şi ce să mai fac. Am decis deja oricum, şi nu mă voi mai răsgândi. Helena are nevoie de ajutorul meu şi îl va avea. Tot ce sper este ca totul să decurgă aşa cum trebuie.

       Mintea îmi fuge la momentul în care i-am spus acele cuvinte, ce nu credeam că i le voi adresa ei vreodată, moment ce a avut loc acum doar câteva ore. Zâmbetul nu îmi dispare de pe față, şi oricât de speriat ar trebui să fiu, nu sunt, şi poate este din cauza ei. Să ştiu că după asta, ea va putea merge din nou, şi se va putea descurca iar de una singură îmi dă sentimentul ciudat de siguranță, subconştietul meu spunându-mi deja că totul va fi bine. E aproape de neînchipuit cu ce rapiditate s-a întâmplat totul. În urmă cu trei săptămâni nici măcar cunoşteam cine este această fată de care toți se tem, abia auzisem numele de Helena Campbell. În urmă cu două săptămâni o imploram să stea departe de mine. Acum o săptăamână am avut primul fior cu privire la siguranța ei. Mă temeam de ce i se putea întâmpla, ştiind că Shawon era cel care o răpise. Iar acum... Acum stau cu ea în aceeaşi casă, aceeaşi cameră şi acelaşi pat şi nu pot să mă satur de prezența ei. A devenit mult prea rapid o persoană pe care ştiu că dacă aş pierde-o, aş pierde şi ceva din mine. Nu ştiu prea multe despre ea, sau despre lumea în care ea preferă să trăiască, dar ştiu sigur că nu pot să las să pățească ceva fără măcar să încerc să o țin în siguranță şi departe de probleme.

       Observ că Helena a adormit şi mă aplec uşor peste ea pentru a îi aplica un sărut scurt pe frunte. Îmi închid ochii când buzele mele fac contact cu pielea ei fină, simțind că responsabilitatea mea, şi  anume să am grijă de ea, este una mare şi importantă.

       Mă dau jos din pat, încet, pentru a nu o trezi pe Helena, uitându-mă la ceas, obsevând că deja era 15:45. Mă bag rapid în duşul din camera mea, amintindu-mi de seara trecută în care nu m-am putut abține şi mi-am deschis scurt ochii când o ajutam pe Helena să iasă din duş. Ea nu a observat, însă în doar câteva secunde gradul meu de excitat crescuse considerabil, mirându-mă chiar şi pe mine. Am ascuns cu greu starea în care eram şi am fugit în altă cameră pentru ca Helena să nu-mi observe erecția din pantaloni şi apoi să facă iar glume stupide la adresa mea.

       Am ieşit rapid din baie, uscându-mă şi alegându-mi nişte haine confortabile şi uşoare, având în vedere că acolo va trebui să îmi dau tricoul jos.

       Ies apoi pe uşă, asigurându-mă că Helena doarme, însă în mijlocul curții dau de Gen, care se pare caă a descoperit vechiul leagăn în care obişnuiam să mă balansez când eram mic. Gen sare din leagănul în mişcare, căzând în genunchi pe iarbă ce trebuie tunsă cât mai curând până nu va deveni o mică junglă amazoniană, având în vedere că o maimuțică roşcată deja se află aici. Cea mică fuge spre mine şi aproape mă dărâmă, pe fața ei fiind un larg zâmbet.

Rock My DNA I. AttractionUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum