Rock My DNA I. Attraction

XXXVI. Demonul Lider - part II

V-ați simțit vreodată legați de un loc anume? Ați avut vreodată acel loc special unde vă retrăgeați mereu atunci când aveați nevoie să fiți singuri sau voiați să reflectați asupra unei situații din care nu ştiați cum să ieșiți cu bine?

Fiecare dintre noi are un astfel de loc, chiar dacă apare sub forme diferite. Pentru mine, The Convicts era acel loc. Deşi nu am ales să vin şi să trăiesc aici, a ajuns să fie locul meu preferat, sanctuarul meu. Și nu am de gând să las o adunătură de tineri netoți, drogați şi în călduri din cauza hormonilor să îmi invadeze acest loc.

Pășesc apăsat spre cabana lui Damon, fiind gata de un scandal de zile mari. Nu l-am mai văzut la față de câteva zile, de când cu accidentul. Probabil crede că de acum nu îi mai stă nimeni în cale, că a scăpat de cea care stătea cu gura pe el, dar se înșală. Niciodată nu va scăpa de mine.

Dau cu piciorul în uşa lui, acesta trântindu-se de perete. Ochii mi se plimbă scurt prin cameră și se opresc pe patul în care se afla Damon împreună cu o tipă roşcată, semi-dezbrăcată. Îmi dau ochii peste cap, ignorând prezența curvei din fața mea care s-a dat inediat jos de pe Damon când a auzit uşa trântindu-se.

Privirea lui Damon e uşor confuză, lucru ce mă miră, sincer. Credeam că s-a obișnuit cu toate astea. Sau el chiar credea că voi pleca de la The Convicts?

- Dragă tată iresponsabil, în seara asta va avea loc o cursă. Văd că ți-ai cam ieşit din mână, ai îmbătrânit, iar locul ăsta are nevoie de un conducător adevărat. Tu împotriva mea, diseară la 19:00. Cine câștigă, devine noul lider al condamnaților, învinsul... părăsește locul pentru totdeauna, rânjesc când observ expresia lui tot mai încruntată. Se ridică rapid de lângă roşcată, venind spre mine.

- Ce tot îndrugi acolo? Eu voi rămâne veşnic liderul aici. E afacerea bunicului meu! Țipă ofensat, iar eu îmi dau ochii peste cap.

- Iar bunicul tău ți-ar zice că ești o mare durere în fund pentru afacere, spun, iar roșcata chicoteşte, făcându-l pe Damon să se înroşească de nervi.

- Nu voi pleca nicăieri, voi conduce mereu! Te-am învins o dată și o voi face și acum! Se umflă mai mult în pene, făcându-mă să scot un surâs. Data trecută m-a învins doar din cauză că mașina mea nu era într-o perfectă stare.

- Cum spui tu, să îți înveți paraşuta cum să numere descrescător până la 3, poate diseară ne dă ea startul, spun râzând, mai apoi îndreptându-mă spre ușă.

Am o stare atât de bună, ştiu că diseară voi câștiga. În câteva ore eu voi conduce The Convicts. Iar până atunci, nu am ce face. Mă uit în jur, însă nu îi văd pe Cody sau Denis prin apropiere, așa că mă hotărăsc să merg în laboratorul lui Andrew. Intru în camera spațioasă fără să bat, ochii mărindu-mi-se când îl văd pe Zayn stând în picioare, rezemat de biroul lui Andrew, care scria de zor ceva pe laptop. Zayn părea destul de concentrat la acțiunile şatenului, însă privirea lui a căzut pe mine atunci când am închis ușa destul de tare.

Era frumos. Ochii lui sclipeau, părul era perfect aranjat, iar hainele negre îi puneau în evidență trupul. Iar acum mă întrebam, cum am putut măcar să mă uit la Luke când acest brunet exista? Un zâmbet a apărut pe fața sa, iar eu am început să alerg spre el, sărindu-i în brațe. Nu a ezitat nici măcar o secundă, brațele lui s-au înfășurat în jurul corpului meu exact cum o făcea mereu, acasă.

Îmbrățișarea lui se simțea atât de bine. Mă simțeam ca un copil care își primise jucăria după mult timp. Îmi era dor de prezența lui, îmi era dor să îl văd vioi și mergând fără să se sprijine de cineva, îmi era atât de dor de el.