Rock My DNA I. Attraction

XXVII. Propunere Demonică

Capitolul 27

Propunere Demonică

Aerul parcă mi se oprise în gât, iar inima începu să îmi bată parcă de două ori mai repede, din cauza şocului de a revedea o persoană de mult ieşită din viaţa mea.

- Ce faci tu aici? întreb tare şi clar, iar şatenul din faţa mea începe să rânjească într-un fel ce mă dezgustă, însă care îmi provoacă nenumărate amintiri să-mi renască în suflet asemenea florilor de primăvară după o iarnă lungă ce amorţise pământul.

Cody se dă un pas în spate, iar de pe faţa lui îmi pot da seama că o mulţime de emoţii îi traversează corpul, începând cu teama, confuzia şi îngrijorarea. Mă îndoiesc că a avut vreodată şansa de a cunoaşte acest bărbat bine-făcut, însă într-un fel sau altul universul i-a oferit un dar atunci când a decis să nu îl întâlnească vreodată. Este poate la fel de mârşav ca Matthew şi dur asemenea lui Damon.

Are un caracter care m-a dezgustat până în străfundul sufletului şi nu exagerez. La The Convicts fusesem instruită destul de bine. Cei care urmează să mânuiască arme întotdeauna urmează un program care să facă sentimentele să dispară din ei. Din acel program se naşte o cu totul altă persoană, nemiloasă, agilă, gata oricând să ia viaţa cuiva pentru a-şi salva propria piele. Cu toate că şi eu devenisem una dintre acele persoane, Marco întrecea orice limită şi a dovedit asta atunci când şi-a ucis propriul frate pentru că, ce-i drept, acel puşti de doar 16 ani era mult mai matur decât el şi încerca să îl facă să renunţe la toate veciile, precum şi traficul pe care îl făcea şi cred că încă îl face. Un om ca el nu ar avea din ce altceva să trăiască. Am fost de faţă la ultima şi probabil cea mai aprinsă ceartă a lor. Mason a vrut să îl lovească pe Marco, însă nu a mai putut face nimic atunci când pistolul din buzunarul fratelui său ajunsese îndreptat spre el. Mason studia la liceul meu, era chiar unul dintre cei mai silitori elevi. Eram la câteva materii împreună şi uneori începeam să vorbim. Se plângea mereu de ceea ce face fratele său şi cât suferă el şi mama sa, însă niciodată nu am putut să îl ajut. Ce-i drept, dacă Damon afla că stau prea mult prin preajma lui ar fi tras concluzii pripite şi Mason era un băiat de treabă pe care nu voiam să îl bag în belele. Semăna mult cu Zayn, îşi vedea de viaţa lui şi cred că pentru el şcoala era singura prioritate. Avea părul brunet şi des, iar ochii schimbători, în funcţie de lumina din încăperea în care se afla, dar de cele mai multe ori îi avea verzi. Un verde foarte deschis, liniştitor, în care puteai citi durere şi dorinţa de a împăca pe toată lumea. Era un puşti bun, un alt înger care a fost nevoit să plece acasă.

- Ce dracu' mai vrei acum, Marco? am spus printre dinţi, scârbită total de persoana din faţa mea ce speram să nu mai calce niciodată pământul englez.

Expresia feţei lui nu se schimbă, rămase la fel de rece şi indiferentă, exact aşa cum mă obişnuisem de-a lungul timpului. M-am uitat cu coada ochiului la Cody, văzând că îşi muşcă buza insistent în timp ce îl analizează din spate pe Marco.