Tentația 6

Zoey

Heath, ce cauţi aici?
Heath şi-a dus mâna la piept de parcă l-ar fi împuşcat, s-a clătinat şi a scos nişte aşa-zise icnete.
— Răceala ta mă omoară, iubire!
— Prostovanule, a spus ea. Dacă te omoară ceva, e lipsa de creier. Zi, ce cauţi aici? Credeam că
eşti şi tu acolo, să dai foc la păsări cu Darius şi cu Shaunee.
— Păi aşa aveam de gând, pentru că, evident, le-ar prinde bine superputerile mele omeneşti, a
spus, a dat din sprâncene la Zoey şi şi-a încordat muşchii. Apoi s-a prăvălit pe bancă lângă ea. Da' a
venit Stark şi mi-a zis că ai nevoie de mine, aşa că am venit.
— Stark s-a înşelat. Ar trebui să te duci înapoi şi să-l ajuţi pe Darius.
— Zo, arăţi rău, a spus, iar din glas i-a dispărut orice urmă de amuzament.
— Am trecut prin multe în ultima vreme, asta e, la fel ca toţi ceilalţi, i-am răspuns şi am oftat
adânc.
— Te-ai obosit tare când i-ai ajutat pe puştii ăia răniţi.
— Mda, cam aşa e. Da' las' că-mi trece. Trebuie doar să scap de ziua asta şi să dorm, nimic mai
mult.
Heath m-a privit un timp fără să vorbească, apoi a întins mâna spre mine. Din reflex, mi-am
trecut degetele printre ale lui.
— Zo, încerc să nu-mi ies din minţi când mă gândesc că ai un fel de legătură specială cu Stark,
ceva ce cu mine nu ai.
— E vorba de jurământul războinicului. Nu pot să am aşa ceva decât cu un vampir, am spus în
chip de scuză şi îmi părea rău, tare rău că îl tot răneam pe băiatul ăsta pe care îl iubeam încă din
şcoala primară.
— Da, am auzit de chestia asta. În orice caz, ce vreau eu să zic e că încerc să accept chestia cu
Stark, dar mi-e de două ori mai greu când tu mă ţii la distanţă.
Nu ziceam nimic pentru că ştiam exact la ce se referă. De-asta îl trimisese Stark aici. Heath voia
să beau din el, şi numai când mă gândeam la asta îmi lăsa gura apă şi mi se accelera respiraţia.
— Ştiu că vrei, mi-a şoptit el.
Nu puteam să-l privesc în ochi, aşa că am lăsat capul în jos, uitându-mă la degetele noastre
întrepătrunse. În lumina slabă din cantina pustie, desenele de pe palme deveniseră aproape invizibile, iar mâinile noastre păreau aşa de obişnuite, cum fuseseră atâţia ani la rând, încât m-a luat
durerea de stomac.
— Ştii că şi eu vreau.
— Ştiu că vrei, dar pur şi simplu nu pot, Heath, am spus şi l-am privit în ochi.
Mă aşteptam să se inflameze, să-şi iasă din minţi, dar în schimb s-a bosumflat. A lăsat umerii în
jos şi a clătinat din cap.
— De ce nu mă laşi să te ajut cu singurul lucru cu care pot într-adevăr să te ajut?
Am tras adânc aer în piept şi i-am spus adevărul gol-goluţ.
— Pentru că acum nu pot face faţă la partea cu sexul, pe care o implică.
— Ăsta e singurul motiv? a spus şi a clipit surprins la mine.
— Sexul e un motiv destul de important, am spus.
— Mda, nu că aş şti din proprie experienţă, dar totuşi înţeleg ce vrei să spui.
Am simţit că mi se aprind obrajii. Adică Heath era încă virgin? Eu mă gândeam că, după ce
fusesem însemnată şi renunţasem la viaţa umană ca să vin în Casa Nopţii, fosta mea prietenă la
cataramă sigur se dăduse la el. De fapt, ştiam că târfuliţa aia de Kayla se dăduse la el.
— Şi Kayla? Credeam că v-aţi combinat după ce am plecat eu.
A râs uşor, cu un aer trist:
— Ar fi vrut ea. Dar nu, nici gând. Nu am fost cu Kayla. Pentru mine nu există decât o singură
fată. Tristeţea se dusese acum şi mi-a zâmbit. Şi chiar dacă acuma eşti o Mare Preoteasă şmecheră şi
teoretic nu mai eşti o fată ca toate celelalte, tu tot rămâi fata mea.
Iar nu ştiam ce să spun. Întotdeauna crezusem că primul băiat cu care o să fac dragoste avea să
fie Heath, dar apoi o dădusem rău de tot cu bâta în baltă şi îmi pierdusem virginitatea cu Loren
Blake, chestie care era efectiv cea mai mare greşeală a vieţii mele. Încă mă simţeam vinovată şi mă
lua cu greaţă numai când îmi aminteam de asta.
— Gata, nu te mai gândi la Blake. Nu mai poţi să schimbi ce s-a întâmplat cu el, aşa că hai să
uităm de asta.
— Ce, mai nou citeşti gândurile?
— Întotdeauna am reuşit să-ţi citesc gândurile, Zo, a spus, iar zâmbetul i-a pălit. Hm, mă rog, în
ultima vreme nu chiar aşa de bine...
— Îmi pare rău, Heath. Îmi pare rău că e un lucru dureros pentru tine.
— Nu mai sunt un puşti. Ştiam în ce mă bag când m-am suit în maşină şi am venit în Tulsa ca să
te văd. Nu trebuie neapărat ca relaţia noastră să fie simplă, dar trebuie să fie sinceră.
— Bine. Şi eu vreau să fiu sinceră, şi sunt când îţi spun că nu pot să beau din tine. Nu pot,
trebuie să mă gândesc la ce s-ar întâmpla între noi. Nu sunt pregătită să fac sex, nici dacă situaţia ar
sta altfel, nici dacă lumea nu ar fi gata să se ducă pe apa sâmbetei.
— Pe apa sâmbetei. Vorbeşti ca bunica ta.
— Heath, n-am să mă răzgândesc doar pentru că schimbi subiectul. Nu fac sex cu tine, deci nu
beau din tine.
— Dumnezeule, Zo, nu sunt tâmpit, am înţeles. Deci, nu facem sex. Ani de zile am fost împreună
fără să facem sex, avem experienţă în domeniu.
— Nu e vorba doar de dorinţă aici. Ştii ce ni se întâmplă când suntem Impregnaţi. A fost destul
de puternică legătura şi înainte, când eram aşa de rănită încât aproape c-am dat colţu'. Dacă aş bea
din tine acum, ar fi de zece ori mai intensă.
Heath a înghiţit în sec şi şi-a trecut mâna prin păr.
— Mda, bine, ştiu asta. Dar uite ce zic eu. Impregnarea merge în ambele sensuri, corect? Cât
timp îmi bei sângele, simţi ce simt eu, iar eu simt ce simţi tu.
— Mda, şi ce simţim are o mare legătură cu plăcerea şi cu sexul, am explicat.
— Bun, deci în loc să ne concentrăm pe partea cu sexul, ne concentrăm pe partea cu plăcerea.
— Eşti băiat, Heath, am spus şi am ridicat din sprâncene. De când nu te concentrezi tu pe partea
cu sexul?
În loc de răspunsul glumeţ la care mă aşteptam, expresia lui a devenit extrem de serioasă.
— Am insistat eu vreodată să facem sex?
— O dată, în căsuţa din copac.
— Erai în clasa a patra, nu se pune. În plus, m-ai snopit în bătaie, a spus el fără să zâmbească,
dar ochii îi scânteiau.
— Şi vara trecută, la lac, pe bancheta din spate a cami onetei?
— Nici asta nu se pune. Aveai pe tine bikinii ăia noi şi, de fapt, n-am insistat.
— Nu puteai să-ţi iei mâinile de pe mine.
— Păi aveai multe la vedere! A făcut o pauză şi şi-a coborât din nou glasul până la un nivel
normal. Ce vreau să spun e că suntem de mult timp împreună. E clar că putem sta împreună fară să
facem sex. Întrebare: vreau să fac sex cu tine? Da, cum naiba să nu vreau! Vreau să fac sex cu tine
într-un moment în care eşti dată peste cap de Blake ăla, îţi faci griji pentru tot ce se întâmplă şi nu
vrei să faci sex cu mine? Nici de-al naibii!
Mi-a ridicat uşor bărbia şi m-a făcut să-i privesc în ochi. Îţi promit că n-o să aibă legătură cu
sexul, pentru că ce ne leagă pe noi e mai puternic decât sexul. Lasă-mă să te ajut, Zoey.
Am deschis gura şi, înainte să-i pun lacăt, m-am auzit şoptind:
— Bine.
A zâmbit de parcă tocmai ar fi câştigat campionatul de fotbal.
— Minunat!
— Dar fără sex, am spus.
— Absolut. Poţi să-mi zici Heath Asexuatu'. Ce să mai, poţi să mi-l treci chiar şi ca nume-n
buletin.
— Heath, am spus şi i-am dus un deget la buze. Strici momentul.
— A, da, bine, a mormăit, cu degetul meu încă lipit de buze.
Atunci mi-a dat drumul la mână, şi-a dus-o pe a lui la blugi şi a scos un briceag. Şi-a dat jos
haina şi a desfăcut briceagul. Lama părea ciudată, ca o jucărie de copil, în cantina întunecoasă.
— Stai aşa! mai că am ţipat când a vrut să-şi ducă cuţitul la gât.
— Ce e?
— Ăăă. Aici? Chiar facem treaba asta aici?
A ridicat din sprâncene, mirat.
— De ce nu? în fond, nu facem sex, ai uitat?
— Normal că n-am uitat, am spus. Numai că, mă rog, ar putea să vină cineva.
Păzeşte Stark uşa. Nu trece nimeni de el.
— Chestia asta mi-a luat piuitul. Ştiam, evident, că fusese ideea lui Stark, dar să păzească uşa ca
să se asigure că Heath şi cu mine aveam destulă intimitate? Asta era deja...
Mirosul sângelui lui Heath m-a învăluit şi toate gândurile legate de Stark mi-au zburat din minte.
Privirea mi-a căzut pe firicelul roşu care se întindea de-a lungul părţii moi prin care gâtul i se unea
cu umărul. S-a ridicat, a pus cuţitul pe masă şi a întins braţul spre mine.
— Vino, Zo. Nu suntem decât noi doi aici, nu te mai gândi la altcineva. Nu-ţi mai face griji.
Vino, a repetat.
M-am dus în braţele lui şi i-am inspirat adânc mirosul: Heath, sânge, dorinţă, căminul şi trecutul
meu, toate împletite într-o îmbrăţişare puternică şi familiară. Când am atins cu limba dâra stacojie,
l-am simţit tremurând şi ştiam că-şi înăbuşă un geamăt de dorinţă pură. Am ezitat, dar era prea
târziu. Şuvoiul de sânge mi-a explodat în gură. Incapabilă să mă opresc, mi-am lipit buzele de
pielea lui şi am băut. În momentul ăla nu-mi mai păsa că nu eram pregătită să fac sex sau că lumea
din jurul meu era un mare haos, sau diiar că mă aflam în mijlocul cantinei în timp ce Stark păzea
uşa, simţind probabil tot ce simţeam şi eu. Nu-mi mai păsa decât de Heath, de sângele lui, de trupul
şi de atingerea lui.
— Şşş. Glasul lui Heath devenise adânc şi uşor gutural, dar ciudat de liniştitor. Nu-i nimic, Zo.
Te face să te simţi bine, atâta tot. Gândeşte-te ce putere îţi dă. Trebuie să fii puternică, ştii asta, nu?
Sunt o grămadă de oameni care contează pe tine. Eu contez pe tine, la fel şi Stevie Rae şi Afrodita,
deşi eu cred că e cam afurisită tipa. Până şi Erik contează pe tine, nu că i-ar păsa cuiva de el...
Heath turuia întruna. Şi în timp ce vorbea, s-a întâmplat o chestie ciudată. Glasul lui nu mai era
adânc şi răguşit, ci redevenise acelaşi pe care-l ştiam dintotdeauna, de parcă am fi stat amândoi de vorbă despre lucruri normale, iar eu nu i-aş fi supt sângele din gât. Apoi, fără să-mi dau seama,
sentimentul care m-a copleşit în timp ce beam din el nu mai avea de-a face cu sexualitatea pură, ci
cu altceva. Ceva uşor de închipuit. Uşor de acceptat. Nu mă înţelegeţi greşit, încă îmi plăcea, rău,
rău de tot. Dar plăcerea era temperată de ceva ce nu pot descrie decât ca fiind normal, iar
normalitatea asta făcea situaţia abordabilă. Aşa că, atunci când am simţit că îmi recapăt puterile,
chiar am reuşit să mă retrag. „Acum închide”, m-am gândit şi am lins dâra de sânge de pe gâtul lui
Heath, schimbându-mi automat endorfinele din salivă în coagulanţi. M-am uitat cum se opreşte
sângerarea şi rana îngustă se strânge, lăsând doar o urmă discretă, trandafirie, care trăda cele
petrecute între noi.
Am ridicat capul şi l-am privit pe Heath în ochi.
— Mulţumesc, i-am spus.
— N-ai pentru ce, a venit răspunsul lui. Întotdeauna am să fiu alături de tine, Zo.
— E bine, pentru că întotdeauna o să am nevoie de tine să-mi aminteşti cine sunt cu adevărat.
Heath m-a sărutat. Era un sărut delicat, dar adânc şi intim, plin de o dorinţă pe care ştiam că şi-o
reprima, aşteptând până când aveam să fiu pregătită să o accept. În schimb, eu m-am desprins din
sărutare şi m-am ghemuit în braţele lui. L-am simţit că oftează, dar, fără să ezite, m-a strâns şi mai
tare.
Scârţâitul uşii de la cantină ne-a făcut pe amândoi să tresărim.
— Zoey, chiar trebuie să te duci în dormitor. Te aşteaptă lumea, a spus Stark.
— Da, bine, vin, am zis, m-am desprins din braţele lui Heath şi l-am ajutat să-şi tragă haina pe
el.
— Cred că ar fi bine să-i caut pe Darius şi pe ceilalţi şi să le dau şi eu o mâna de ajutor
supraomenesc, a spus Heath.
Ne-am dus amândoi, cu nişte mutre de copii prinşi făcând boacăne, spre Stark, care ţinea uşa
deschisă. Chipul îi era lipsit de orice expresie.
— Stark, a spus Heath şi a dat din cap spre el. Mersi că m-ai adus.
— E de datoria mea, i-a răspuns Stark tăios.
— Ei, atunci meriţi o mărire de salariu, i-a spus Heath şi i-a zâmbit, apoi s-a aplecat şi m-a
sărutat iute, după care şi-a luat la revedere şi a pornit în grabă către uşa care ducea înspre partea
centrală a campusului.
— Nu e o îndatorire care să-mi placă, l-am auzit pe Stark mormăind, în timp ce amândoi îl
priveam pe Heath cum se face nevăzut.
Cum ziceai, ar trebui să mergem la ceilalţi, i-am spus şi am pomit-o în pas vioi pe holul care
ducea către cea mai apropiată ieşire spre dormitoare. Stark m-a urmat, iar între noi s-a lăsat o linişte
apăsătoare.
— Deci, a spus într-un târziu cu o voce încordată. A fost naşpa.
Atunci m-a luat gura pe dinainte, iar cuvintele alea stupide au părut să ţâşnească parcă din
proprie voinţă.
— Da, cam aşa ceva, a fost naşpa-rliu, am spus şi, de necrezut aproape, m-a pufnit râsul.
Am însă o scuză. Trebuie să spun că mă simţeam nemaipomenit. Sângele lui Heath mă făcuse să
mă simt mai bine decât oricând de la eliberarea lui Kalona din pământ, care semănase haosul în
viaţa mea.
— Nu e amuzant, a spus Stark.
— Scuze, am făcut şi eu o glumiţă de prost gust, am spus, m-am hlizit iar, apoi am tăcut.
— Am să încerc din răsputeri să mă prefac că eşti pusă pe chicotit şi că eu n-am simţit tot ce ai
simţit şi tu acolo, la can tină, a spus Stark, cu un glas chinuit.
În ciuda stării febrile care mă cuprinsese, am înţeles că trebuie să-i fi fost tare greu lui Stark să
simtă plăcerea intensă pe care tocmai mi-o oferise un alt tip şi să îşi dea seama cât de apropiaţi
eram, de fapt, eu şi cu Heath. L-am apucat de braţ. La început era rece şi încordat şi abia dacă a
răspuns gestului meu, ca şi când aş fi încercat să mă agăţ de o statuie, dar, pe măsură ce mergeam, s-
a mai detensionat şi am simţit cum se relaxează. Chiar înainte să deschid uşa de la dormitoarele
fetelor, m-am uitat la el şi am spus:
— Îţi mulţumesc că eşti războinicul meu. Şi că ai avut grijă ca eu să-mi recapăt forţele, chiar
dacă asta te-a făcut să suferi.
— Cu plăcere, domniţa mea, mi-a spus şi a zâmbit, dar părea bătrân şi foarte, foarte trist.