Tentația 6

Zoey

— Veneţia e cu şapte ore înaintea noastră, ne-a explicat Lenobia. Ne-a întâmpinat în afara
punctului de control VIP. Când o să aterizaţi, acolo o să fie aproape seară. Încercaţi să dormiţi cât de
mult puteţi în avion. Înaltul Consiliu se va întruni imediat după lăsarea amurgului şi sunteţi aşteptaţi
să participaţi şi să fiţi atenţi.
— Şi Stark cum o să se descurce cu soarele? am întrebat.
— Am înştiinţat Înaltul Consiliu de situaţia lui Stark. Marile Preotese m-au asigurat că va fi pus
la adăpost de soare. Să ştii că sunt nerăbdătoare să-l cunoască şi extrem de curioase în legătură cu
acest tip nou de vampir.
— Adică vor să mă studieze ca pe un cobai? a întrebat Stark.
— Nu vom permite aşa ceva, a spus Darius.
— Nu trebuie să uitaţi că Înaltul Consiliu este format din şapte dintre cele mai înţelepte şi mai
vârstnice Mari Preotese în viaţă. Nu sunt inumane şi nici nesăbuite, a precizat Lenobia.
— Deci sunt toate cam ca Shekinah? a întrebat Jack.
— Shekinah era Marea Preoteasă a vampirilor, deci ea era unică, însă fiecare membru al
consiliului este ales de către corpul vampiresc pentru acest post, pe care îl ocupă timp de cincizeci
de ani, după care este ales un nou membru. Niciuna dintre ele nu poate deţine mai multe mandate la
rând. Membrele consiliului provin din întreaga lume şi sunt recunoscute pentru înţelepciunea lor.
— Ceea ce înseamnă că ar trebui să fie destul de deştepte încât să nu cadă în plasa lui Kalona şi a
lui Neferet, am spus.
— Nu de deşteptăciune trebuie să ne facem noi griji, a spus Afrodita. Ci de ceea ce aleg. Sunt
destui vampiri deştepţi în Casa Nopţii care au stat cu mâinile în sân şi i-au lăsat pe Kalona şi pe
Neferet să-i calce în picioare.
— Are dreptate Afrodita, a intervenit şi Damien.
— Deci trebuie să fim pregătiţi pentru orice, a spus Darius.
— Aşa zic şi eu, i-a dat Stark dreptate.
Lenobia a aprobat solemn din cap.
— Nu uitaţi că rezultatul poate schimba radical lumea în care trăim.
— Ei, măcar e bine că nu există prea multă presiune pe capul nostru! a exclamat Afrodita.
Lenobia i-a aruncat o privire tăioasă, dar nu i-a zis nimic, în schimb, spre surprinderea mea, i-a
spus lui Jack:
— Cred că tu ar trebui să rămâi aici.
— Nici gând! Mă duc unde se duce şi Damien, i-a răspuns Jack.
— E periculos unde se duce Damien, i-a explicat Lenobia.
— Atunci am un motiv în plus să merg cu el!
— Eu cred că ar trebui să vină. E şi el implicat în povestea asta. În plus, am continuat urmându-
mi instinctul şi simţind că am dreptate, că Nyx voia ca toată lumea să audă asta, Jack are o afinitate.
— Poftim? Serios, chiar am?
I-am zâmbit.
— Eu aşa cred. Afinitatea ta este faţă de magica lume modernă, tehnologia.
Damien a zâmbit larg.
— Aşa e! Jack se pricepe la tot ce ţine de audiovizual şi de calculatoare. Eu credeam că e doar un
geniu într-ale tehnologiei, dar de fapt e un geniu într-ale tehnologiei cu ceva har de la zeiţă.
— Dumnezeule! Ce tare sunt! a exclamat Jack.
— Atunci ai dreptate, Zoey. Ar trebui să meargă şi Jack cu voi. Nyx i-a dat acest har cu un scop,
şi atunci se poate să vă fie de mare folos.
— Mda şi mai voiam să vă anunţ că...
Tocmai mă pregăteam să-i spun despre celălalt tovarăş de drum al nostru, când Heath şi-a făcut
apariţia, sprinten, cu rucsacul pe umăr.
— Merge şi consortul tău? a terminat Lenobia în locul meu, ridicând din sprâncene la Heath.
— Exact! a exclamat Heath şi m-a cuprins cu braţul. Nu se ştie când o să simtă Zoey nevoia să
mă muşte.
— Bine, Heath, toată lumea a înţeles treaba asta. Am simţit că roşesc şi special mi-am ferit
privirea de Stark.
— În calitate de consort al unei Mari Preotese, vei avea voie în Sala de Consiliu, i-a spus
Lenobia lui Heath. Dar nu vei putea lua cuvântul.
— Sunt o mulţime de reguli în privinţa comportamentului în Sala de Consiliu, nu? a întrebat Damien.
Am simţit că mi se face şi mai rău de la stomac.
— Reguli?
— Aşa e, a spus Lenobia. E un sistem străvechi, menit să prevină haosul, dar şi să le dea
vorbitorilor dreptul de a fi ascultaţi. Trebuie să urmaţi întocmai regulile, altfel veţi fi poftiţi afară
din sală.
— Da' eu nu ştiu regulile astea!
— De aceea te va întâmpina la aeroport prietena mea, Erce, instructoarea de echitaţie din San
Clemente. Vă va conduce în camerele voastre de pe insulă şi vă va pune la curent cu uzanţele
Consiliului.
— Şi eu nu pot să spun nimic?
— Tu eşti handicapat? i-a retezat-o Afrodita lui Heath. Adineauri ţi-a spus Lenobia chestia asta.
— Tu nu cred că o să ai voie să intri în Sala de Consiliu, i-a spus Lenobia Afroditei.
— Poftim? Da, da'..., a început ea să se bâlbâie. Adevărul e că, teoretic, Afrodita era o fiinţă
umană. Anormală, e drept, dar totuşi...
— Erce va cere să fii şi tu prezentă, a continuat Lenobia. Vom vedea dacă te primesc sau nu.
— Ce-ar fi să urcaţi în avion? Eu trebuie să stau un pic de vorbă cu Lenobia.
— Plecaţi de la poarta 26, a explicat Lenobia. Fiţi binecuvântaţi şi fie ca Nyx să vă stea alături.
— Fii binecuvântată! au spus cu toţii, apoi s-au îndreptat spre coada sinuoasă de la punctul de
control.
— Ce mai fac novicii răniţi? am întrebat.
— Mult mai bine. Mulţumesc pentru ce ai făcut pentru ei, a spus ea.
I-am alungat mulţumirile cu un gest şi am spus:
— Mă bucur că se simt mai bine. Şi Dragonul?
— Jeleşte încă.
— Îmi pare atât de rău, am spus.
— Înfrânge-l pe Kalona şi zădărniceşte-i planurile lui Neferet. Aşa ai să-i ajuţi pe Dragon.
Am ignorat fiorii de panică şi am schimbat subiectul.
— Ce o să faci cu novicii cu semiluni roşii?
— M-am gândit la asta şi cred că ar trebui să ţinem seama de voinţa Marii lor Preotese. Am să
vorbesc cu Stevie Rae când am să mă întorc la şcoală şi împreună vom hotărî ce e mai bine pentru
ai ei.
Mi se părea ciudat să o aud pe Lenobia numind-o pe Stevie Rae Mare Preoteasă, dar era ciudat
într-un mod plăcut.
— Trebuie să ştii că mai sunt şi altfel de novici cu semiluni roşii decât cei care se află alături de
Stevie Rae.
— Mi-a spus Darius, a explicat Lenobia încuviinţând din cap.
— Şi ce-ai de gând să faci în privinţa lor?
— Ca şi în cazul celorlalţi, decizia trebuie să îi aparţină şi lui Stevie Rae. E o situaţie dificilă.
Nici măcar nu ştim ce au devenit sau ce n-au devenit, a spus Lenobia şi mi-a pus mâna pe umăr.
Zoey, nu trebuie să te laşi distrasă de ce se poate întâmpla aici. Tu concentrează-te asupra lui
Kalona, lui Neferet şi asupra Înaltului Consiliu. Ai încredere în mine, mă voi ocupa eu de Casa
Nopţii.
— Bine, aşa am să fac, am spus eu şi am oftat. Sau cel puţin am să încerc.
A zâmbit.
— Am informat Înaltul Consiliu că te considerăm Marea noastră Preoteasă.
Am tresărit, uimită.
— Serios?
— Serios. Şi chiar eşti, Zoey. Ţi-ai câştigat acest drept. Şi ai o legătură cu Nyx cum niciun alt
novice sau vampir n-a mai avut vreodată. Urmează în continuare calea zeiţei şi fă-ne mândri de tine,
a spus.
— O să mă străduiesc.
— Atât îţi cerem. Fii binecuvântată, Zoey Redbird.
— Fii binecuvântată, am spus. Apoi mi-am urmat gaşca la poarta 26, încercând să nu mă gândesc
prea mult la faptul că o Mare Preoteasă a lui Nyx nu ar fi trebuit să viseze la fostul războinic al
zeiţei ei.
*
— Sărut mâna, bunico! Cum te simţi?
— O, Pasăre Zoey! Mă simt mai bine azi. Cred că mi-a dat putere faptul că s-a oprit furtuna.
Gheaţa e frumoasă, dar numai în doze mici, a spus bunica.
— Auzi, din asta să nu deduci că trebuie să te întorci prea repede pe plantaţia ta de levănţică. Te
rog, promite-mi că o s-o laşi pe măicuţa Maria Angela să aibă grijă de tine o vreme.
— Nu-ţi fie teamă, u-we-tsi-a-ge-ya. E foarte plăcută compania bunei măicuţe. Ai să vii pe la
mine diseară? Cum merge cu şcoala?
— Ăăă, bunico, de fapt de-asta te-am sunat. Mă pregătesc să mă urc în avionul şcolii ca să
mergem la Veneţia. Kalona şi Neferet sunt acolo şi se pare că îi montează pe cei din Înaltul Consiliu
împotriva noastră.
— E de rău, u-we-tsi-a-ge-ya. Nu te prinzi singură în lupta asta, nu?
— Nici gând, bunico. Toată gaşca e cu mine, inclusiv Heath.
— Bravo. Nu-ţi fie ruşine să foloseşti legătura pe care o ai cu el; e în ordinea firească a
lucrurilor.
Am simţit că îmi dau lacrimile. Dragostea permanentă a bunicii, indiferent cât de monstruoasă,
cât de ciudată părea să fi devenit viaţa mea, era piatra de temelie a lumii mele.
— Te iubesc, bunico, am spus cu glas înăbuşit.
— Şi eu te iubesc, u-we-tsi-a-ge-ya. Nu-ţi face griji din pricina unei bătrâne ca mine. Tu
concentrează-te la ce ai de făcut. Mă găseşti aici după ce câştigi bătălia.
— Pari aşa de sigură că o să câştig.
— Am încredere în tine, u-we-tsi-a-ge-ya şi ştiu că eşti în graţiile zeiţei tale.
— Bunico, am avut un vis ciudat rău cu Kalona, am spus pe un ton scăzut, deşi mă îndepărtasem
de restul puştilor care aşteptau lângă poartă să înceapă îmbarcarea. Am văzut că nu a fost
întotdeauna diabolic. A fost războinicul lui Nyx.
Bunica a rămas mult timp tăcută. Într-un final a spus:
— Pare mai degrabă o viziune decât un vis.
Îmi dădeam seama că are dreptate.
— O viziune! Asta înseamnă că e adevărat?
— Nu neapărat, deşi dă mai multă greutate lucrurilor pe care le-ai văzut decât dacă ar fi fost un
simplu vis. Părea adevărat?
Mi-am muşcat buzele şi am recunoscut:
— Da, simţeam că e adevărat ce văd.
— Nu uita să laşi judecata să-ţi tempereze trăirile. Ascultă-ţi inima, mintea şi sufletul.
— Încerc.
— Analizează-ţi sentimentele cu logică şi raţiune. Tu nu eşti A-ya. Tu eşti Zoey Redbird şi poţi
face propriile alegeri. Dacă te simţi copleşită, cere-le ajutorul prietenilor tăi, mai ales lui Heath şi lui
Stark. Ei sunt legaţi de tine, de Zoey, nu de duhul unei străvechi fecioare cherokee.
— Ai dreptate, bunico, o să ţin minte. Eu sunt eu, iar asta nu o să se schimbe niciodată.
— Zo! Ne îmbarcăm! a strigat Heath.
— Trebuie să plec, bunico. Te iubesc!
— Dragostea mea te va însoţi, u-we-tsi-a-ge-ya.
Am urcat în avion, înviorată, parcă, de iubirea bunicii. Avea dreptate. Trebuia să pun în balanţă
ce ştiam într-adevăr despre Kalona şi ce credeam că aş putea şti despre el.
Avionul super în care urma să zburăm m-a făcut să mă simt şi mai bine. Era ca la clasa întâi, cu
scaune enorme de piele, care se lăsau mult pe spate şi cu transperante groase. Le-am lăsat pe toate în jos.
— Încă n-a ieşit soarele, fraiero, m-a apostrofat Afrodita.
— Fac treaba asta acum, în cazul în care uită vreunul dintre voi - am spus şi am schiţat în aer
ghilimele pentru cuvântul „uită“ - să le lase mai târziu.
— Stai calmă că nu-ţi prăjesc războinicul, mi-a spus Afrodita. Ar avea al meu prea mult de lucru
după aia.
— Niciodată n-o să fiu prea ocupat pentru tine, a spus Darius, aşezându-se lângă ea şi ridicând
braţul, ca să se poate cuibări unul lângă altul.
— Stai aşa că-mi vine să vărs, a spus Erin.
— Noi ne ducem în spate ca să nu-i facem greaţă Afroditei, a spus Shaunee.
— Serveşte cineva băuturi în avion? s-a interesat Damien.
— Sper. Nu mi-ar prinde rău nişte cola, am spus, încântată că toţi păreau normali, aşa cum mă
simţeam şi eu dintr-odată.
— Lenobia a spus că o să fim singuri în avion, dar pun pariu că dacă te apuci să cauţi bine pe aici
după ce decolăm, o să găseşti ceva de băut, a spus Darius.
— Ştiu eu unde ţin cola, a spus Stark. Cu avionul ăsta am venit de la Chicago. Îţi aduc imediat
după ce decolăm. Apoi mi-a făcut semn spre locul gol de lângă el. Stai lângă mine?
— Auzi, Zo? a strigat Heath, care se afla de mai în spatele avionului. Ţi-am păstrat un loc aici.
Am oftat.
— Ştiţi ce? Cred că am să stau singură şi o să încerc să dorm un pic. Decalajul ăsta orar e o mare
porcărie, am spus şi mi-am ales un loc la jumătatea distanţei dintre Heath şi Stark.
— Eu iau un xanax. Mă pricep la călătoriile cu avionul, a spus Afrodita. O să fiu gata să dau
iama prin magazine imediat ce ajungem în Veneţia.
— Magazine? a strigat Shaunee.
— Mergem la cumpărături? a întrebat şi Erin.
— Poate ar trebui să mergem şi noi în recunoaştere cu „Afrodica“, a spus Shaunee.
— Excelentă idee, geamăno, i-a confirmat Erin.
Mi-am zâmbit în barbă în timp ce gemenele se aşezau vizavi de Afrodita, care a pufnit
batjocoritor, apoi s-a lansat rapid şi cu entuziasm în întocmirea unei liste cu magazine din Veneţia.
— Poftim, a spus Stark şi mi-a dat o pătură şi o pernă. Uneori se face răcoare în avion, mai ales
când vrei să dormi.
— Mersi, am spus. Voiam să-i spun că mi-aş dori tare mult să mă ghemuiesc lângă el, dar că nu
mi-ar plăcea felul cum s-ar simţi Heath (care acum dezbătea aprins cu Jack dacă PC-urile erau mai
bune decât computerele Macintosh).
— Nu-i nimic, înţeleg, a spus Stark, în şoaptă.
— Eşti cel mai bun războinic din lume.
Mi-a zâmbit în felul ăla obraznic, care-mi plăcea atâr de mult, şi m-a sărutat pe creştet.
— Culcă-te. O să trag cu urechea la ce-ţi trece prin minte. Dacă aud ceva ciudat, te trezesc.
— Contez pe tine, am spus.
M-am ghemuit pe pernă, m-am învelit cu pătura pe care mi-o dăduse războinicul meu şi am
adormit aproape înainte să decolăm.
Nu-mi aduc aminte dacă am visat ceva.