Tentația 6

Zoey

Când Afrodita a început să ţipe, Zoey s-a gândit la un singur lucru.
— Spirite, vino la mine! a poruncit ea. Imediat, spiritul a învăluit-o cu prezenţa lui senină. Ajut-o
pe Afrodita să se liniştească. A simţit că elementul pleacă de la ea şi, aproape instantaneu, ţipetele
Afroditei s-au liniştit, reducându-se la icnete şi scâncete.
— Darius, am nevoie de numărul de mobil al Lenobiei. Imediat!
Darius o ţinea pe Afrodita în braţe, dar a ascultat-o pe Zoey, şi-a scos mobilul din buzunarul de la
jeanşi şi i l-a aruncat.
— Îl găseşti în agendă.
S-a chinuit să-şi stăpânească tremurul mâinilor, a intrat în agendă şi a selectat numărul Lenobiei,
care a răspuns de la primul apel.
— Darius?
— Sunt Zoey. Avem o problemă. Unde e Stevie Rae?
— S-a dus la gară, să încerce să-i convingă pe ceilalţi novici cu semiluni roşii. Dar ar fi trebuit să
se întoarcă deja, pentru că s-a luminat de ziuă.
— Are probleme.
— Arde! a suspinat Afrodita. Arde!
— E pe undeva pe afară. Afrodita spune că arde.
— Mărită zeiţă! Poate să mai spună şi altceva?
Îmi dădeam seama după schimbarea din glasul Lenobiei că profa se pusese deja în mişcare.
— Afrodita, îţi dai seama unde e Stevie Rae?
— N...nu. Doar că e afară.
— Nu ştie unde e, ştie doar că e afară.
— O găsesc eu, a spus Lenobia. Sună-mă dacă Afrodita îşi mai dă seama de ceva.
— Să mă suni imediat ce Stevie Rae e în siguranţă, am spus, neputând să iau în seamă nicio altă
variantă.
Lenobia a închis.
— Hai s-o ducem pe Afrodita înăuntru, ca s-o putem îngriji mai bine, a spus Erce. Ne-a condus
de la Vapor într-o clădire împrejmuită, numai că aceasta nu mai semăna cu un hangar. Era o
construcţie veche, din piatră. N-am avut timp decât să constat cu uşurare că Stark era ferit de soare în timp ce Darius o lua pe Afrodita de pe vapor şi o porneam cu toţii în grabă, alături de Erce,
printr-un pasaj boltit.
Stark era alături de mine şi înaintam amândoi repede, ca să ţin pasul cu Erce.
— Afrodita e Impregnată de Stevie Rae, adică celălalt vampir cu semilună roşie, am explicat eu.
Erce a dat din cap, a ţinut deschisă o uşă uriaşă de lemn şi i-a făcut semn lui Darius s-o ducă pe
Afrodita înăuntru.
— Mi-a pomenit Lenobia de Impregnarea lor.
— Cum poţi s-o ajuţi?
Am intrat într-un hol uriaş. Îmi dădea impresia unei uimitoare opulenţe: tavanele erau incredibil
de înalte, iar din ele atârnau candelabre peste candelabre. Apoi Erce ne-a condus repede pe hol, spre
un salon lateral.
— Aşaz-o pe şezlongul de acolo.
Ne-am îngrămădit cu toţii în jurul şezlongului, urmărind-o tăcuţi pe Afrodita. Erce s-a întors spre
mine şi mi-a spus cu voce joasă:
— Nu se poate face nimic pentru o fiinţă umană dacă vampirul de care este Impregnată suferă.
Va simţi durerea lui Stevie Rae până trece criza sau până moare.
— Până moare? am ţipat. Cine? Stevie Rae sau Afrodita?
— Fie una dintre ele, fie amândouă. Vampirii pot supravieţui unor situaţii la care uneori
consortul lor nu face faţă.
— Rahat, a şoptit Heath.
— Îmi ard mâinile! a suspinat Afrodita.
Nu mai suportam şi m-am dus la ea. Darius o ţinea încă strâns în braţe şi îi spunea vorbe duioase,
însă era palid la faţă şi posomorât. Din priviri mă implora să o ajut. Am luat-o pe Afrodita de mână
şi mi s-a părut extrem de fierbinte.
— Nu arzi. Uită-te la mine, Afrodita. Nu ţi se întâmplă ţie, ci lui Stevie Rae.
— Eu ştiu ce simţi, a spus Heath de lângă mine, unde stătea într-un genunchi şi o ţinea pe
Afrodita de mâna cealaltă. E groaznic să fii Impregnat şi apoi să i se întâmple ceva rău vampirului
tău. Dar nu ţi se întâmplă ţie. Aşa simţi, dar nu e adevărat.
— Nu e ca şi când ar face Stevie Rae prostii cu cineva, a spus Afrodita cu un glas ciudat de
tremurător şi de slab.
Heath nu s-a lăsat cu una, cu două.
— Nu contează ce se întâmplă. Ce contează e că pe tine te doare. Dar nu trebuie să uiţi că tu nu
eşti Stevie Rae, deşi simţi că îi eşti aşa de apropiată, încât mai că ai devenit o parte din ea.
Mesajul a părut să ajungă la Afrodita, care l-a privit fix.
— Dar eu nu am vrut să se întâmple, a spus şi a suspinat. Eu nu am vrut să fiu legată de Stevie
Rae, aşa cum ai vrut tu să fii legat de Zoey.
Heath a prins-o de mână şi am văzut-o pe Afrodita strângându-l cu toată puterea care-i mai
rămăsese. Se uitau cu toţii la ei, dar cred că eu eram singura care se simţea în plus.
— Fie că vrei, fie că nu, uneori e prea mult. Trebuie să înveţi să ţii în tine anumite lucruri.
Trebuie să ştii că, de fapt, nu împărţiţi acelaşi suflet, indiferent ce-ţi spune Impregnarea.
— Aşa e! a exclamat Afrodita desprinzându-şi mâna de a mea şi acoperind-o pe-a lui Heath. Simt
de parcă am împărţi acelaşi suflet. Şi nu pot să suport asta.
— Ba poţi. Nu uita că e doar o senzaţie, nu e ceva real.
M-am dat înapoi câţiva paşi.
— Afrodita, nu ţi se întâmplă nimic. Suntem cu toţii alături de tine, a spus Damien şi i-a pus
mâna pe umăr.
— Da, e în regulă. Şi încă îţi stă bine părul, i-a spus Jack.
Am auzit-o pe Afrodita râzând, o mică oază de normalitate în mijlocul acelui haos dezlănţuit.
Apoi a spus:
— Stai aşa, că parcă mi-e mai bine.
— Bravo, pen' că nu poţi să mori, a spus Shaunee.
— Da, avem nevoie de experienţa ta în shopping, a intervenit şi Erin. Gemenele încercau să pară nonşalante şi indiferente, dar era evident că-şi făceau griji din pricina Afroditei.
— O să se facă bine, o să reziste, a spus Stark. Venise lângă mine, ca de obicei. Era o prezenţă
constantă, vocea calmului în mijlocul furtunii.
— Dar ce i se întâmplă lui Stevie Rae? i-am şoptit.
M-a cuprins cu braţul şi m-a strâns.
O frumoasă femeie vampir, cu părul de un roşcat aprins, a intrat în încăpere cu o tavă pe care era
un bol cu gheaţă, un pahar şi câteva prosoape ude şi împăturite. S-a dus direct la Erce, care stătea
lângă şezlong. Aceasta i-a făcut semn să pună tava pe măsuţa cea mai apropiată. Am remarcat că
femeia vampir abia sosită şi-a dus mâna la buzunar, a scos un flacon şi i l-a dat lui Erce, după care a
ieşit din încăpere la fel de liniştită cum intrase.
Erce a scos o pilulă din flacon şi s-a apropiat de Afrodita. Am pornit spre ea înainte să-mi dau
seama ce fac şi m-am trezit că o prind de încheietură.
— Ce-i dai?
Erce m-a privit.
— Ceva care s-o calmeze, să-i reducă anxietatea.
— Dar dacă pierde legătura cu Stevie Rae din cauza asta?
— Preferi să-ţi moară două prietene sau doar una? Alege, Mare Preoteasă.
Mi-am înăbuşit un ţipăt de mânie primitivă. Nu voiam să-mi pierd niciuna dintre prietene! Dar
înţelegeam că mă despărţea de prietena mea un ocean şi jumătate de continent şi că moartea
Afroditei ar fi fost absolut gratuită, aşa că i-am dat lui Erce drumul la încheietură.
— Ia, copilă. Ia asta. I-a dat Afroditei pilula şi l-a ajutat pe Darius să-i ducă paharul cu apă rece
la gură. Afrodita a luat-o şi a băut din apă de parcă ar fi alergat la maraton.
— Mărită zeiţă, sper că e xanax, a spus cu glas tremurător.
Mie mi se părea că situaţia se mai îmbunătăţise. Afrodita se oprise din plâns, iar prietenii mei se
împrăştiaseră care încotro şi se instalaseră pe scaunele tapiţate din încăpere. Nu însă şi Heath şi
Stark. Stark era alături de mine, iar Heath încă o ţinea pe Afrodita de mână. El şi Darius îi vorbeau
încetişor, în momentul ăla, Afrodita a ţipat, s-a tras de lângă Heath şi din braţele lui Darius şi s-a
ghemuit pe podea.
— Ard!
Heath s-a uitat înapoi la mine.
— Nu poţi s-o ajuţi?
— Concentrez spiritul asupra ei, atât pot să fac. Stevie Rae e în Oklahoma, nu pot s-o ajut! Am
ţipat efectiv la Heath, iar frustrarea mi se transformase în mânie.
Stark m-a cuprins cu braţul.
— Stai liniştită, o să fie bine.
— Nu ştiu dacă e posibil, am spus. Cum vor rezista amân două?
— Cum a fost posibil ca un băiat rău să devină războinicul unei Mari Preotese? a replicat şi mi-a
zâmbit. Nyx le are pe amândouă în pază. Ai încredere în zeiţa ta.
Am rămas acolo, canalizând spiritul spre Afrodita care agoniza şi încrezându-mă în zeiţa mea.
Deodată Afrodita a ţipat, şi-a dus mâna la spate şi a stri gat:
— Deschide-te şi apără-mă!
Apoi s-a prăbuşit, scâncind de uşurare în braţele lui Darius.
M-am apropiat cu paşi şovăielnici de ea şi m-am aplecat să-i văd bine faţa.
— Te simţi bine? Stevie Rae trăieşte?
Afrodita şi-a ridicat spre mine chipul străbătut de lacrimi, ca să mă poată privi în ochi.
— S-a terminat. A reuşit să intre iarăşi în contact cu pământul. Trăieşte.
— O, slavă zeiţei! am exclamat şi am atins-o uşor pe umăr. Şi tu te simţi bine?
— Cred că da. Ba nu. Stai aşa, nu ştiu. Mă simt ciudat. De parcă aş avea ceva pe piele.
— Vampirul ei a avut de suferit, a spus Erce cu un glas abia şoptit. Poate că Stevie Rae este în
siguranţă acum, dar ceva e în neregulă cu ea.
— Bea, iubito, i-a spus Darius, luând din nou paharul plin de la Erce şi ducându-i-l Afroditei la
gură. O să-ţi facă bine.
Afrodita bău pe nerăsuflate. Tremura aşa de tare încât, dacă n-ar fi ajutat-o Darius să ţină
paharul, l-ar fi vărsat. Apoi s-a lăsat pe spate, odihnindu-se în braţele lui, respirând superficial, ca şi
când ar fi durut-o dacă ar fi respirat mai profund.
— Mă doare tot corpul, am auzit-o şoptindu-i lui Darius.
M-am dus la Erce, am luat-o de mână şi am tras-o departe de Afrodita, ca să nu ne audă.
— Nu aveţi vreun vampir tămăduitor după care să trimiţi? am întrebat.
— Ea nu e vampir, Preoteasă, a spus Erce cu blândeţe. Nu ar putea-o ajuta tămăduitoarea
noastră.
— Da, dar e în situaţia asta din cauza unui vampir.
— Acesta e riscul pe care şi-l asumă un consort. Soarta o leagă de vampirul ei. Cel mai adesea,
un consort moare cu mult timp înaintea vampirului, şi chiar şi aşa este destul de greu. Situaţia
aceasta apare mult mai rar.
— Stevie Rae nu e moartă, am şoptit hotărâtă.
— Încă nu, dar, după cum o văd pe consoarta ei, aş spune că e într-un mare pericol.
— A devenit consoartă din greşeală, am mormăit eu. Afrodita nu a vrut să se întâmple asta. Nici
Stevie Rae.
— Intenţionat sau nu, tot sunt legate una de alta, a spus Erce.
— Zeiţă! a strigat Afrodita şi a sărit în sus, smulgându-se din braţele lui Darius. Faţa îi era ca o
mască, copleşită de uluială, apoi pe ea i-am citit mai întâi durere, apoi neîncredere, după care a
tresărit atât de puternic, încât am auzit-o clănţănind din dinţi, şi-a acoperit faţa cu mâinile şi a
izbucnit într-un plâns sfâşietor.
Darius m-a privit rugător. M-am pregătit sufleteşte pentru vestea că Stevie Rae a murit, m-am
dus la Afrodita şi m-am aşezat lângă ea pe şezlong.
— Afrodita, am spus eu, încercând zadarnic să-mi controlez glasul înecat de lacrimi. „Cum se
poate să fi murit Stevie Rae? Şi eu ce aveam să mă fac acum, atât de departe de ea şi cu atâtea
probleme pe cap?“ A murit Stevie Rae?
Le auzeam pe gemene plângând şi l-am văzut pe Damien cum îl lua pe Jack în braţe. Afrodita şi-
a acoperit faţa cu palmele şi, spre surprinderea mea, printre lacrimi i-am zărit bine-cunoscutul rânjet
sarcastic.
— Dacă a murit? A murit pe naiba! Atât că s-a Impregnat de altcineva!