Tentația 6

Zoey

— Auzi? Eu îmi aduc aminte că i-ai promis călugăriţei că te bagi în pat. Şi sunt sigur că asta nu
însemna în patul lui, a spus Heath înălţând bărbia spre uşa de la camera lui Stark.
La faza asta am ridicat din sprâncene la Heath, iar el a oftat.
— Am spus că, dacă trebuie, te împart cu cretinii ăia de vampiri, dar n-am spus că o să-mi placă.
— Nu mă împărţi cu nimeni în noaptea asta, am spus clătinând din cap. Mă duc să mă asigur că
Stark e bine, apoi mă duc la mine în pat. Singură. Fără nimeni primprejur. Te-ai prins?
— M-am prins, a rânjit el, apoi m-a sărutat uşor. Pe curând, Zo.
— Pa, Heath.
L-am privit îndepărtându-se pe hol. Era înalt şi musculos şi arăta până în măduvă a fotbalist-
vedetă. Era pregătit să meargă anul viitor la Universitatea din Oklahoma cu o bursă integrală, şi
apoi, după ce termina facultatea, avea să se facă fie poliţist, fie pompier. Indiferent ce avea să
aleagă, un lucru era sigur: Heath avea să fie unul dintre băieţii buni.
Dar putea să facă toate astea şi să fie în acelaşi timp consortul unei Mari Preotese vampir?
Da. Nici nu mă gândesc. Am să mă asigur că Heath o să aibă parte de viitorul la care a visat şi pe
care l-a plănuit încă de când eram copii. Sigur, pe alocuri o să fie diferit. Niciunul dintre noi nu
plănuise chestia cu vampirii. Pe alocuri o să fie dificil, de exemplu, ăăă, tot chestia cu vampirii. Dar
adevărul e că ţin prea tare la Heath ca să-l alung de lângă mine şi să-i distrug viaţa. Aşa că nu avem
încotro, va trebui să o rezolvăm cumva. Punct. Finiş.
— Ai de gând să intri sau stai aici şi te stresezi?
— Rahat, Afrodita! Trebuie musai să vii ca hoţu' şi să să mă sperii?
— Nu vine nimeni ca hoţu', şi „rahat“ nu e cumva o înjură tură? Pen'că dacă e aşa, mă tem că
trebuie să alertez poliţia spurcaţilor la gură ca să salte pe cineva, nu dau nume.
Darius o urma pe Afrodita pe hol şi i-a spus din priviri să se potolească, chestie care a făcut-o să
ofteze şi să zică:
— Şi deci, Stark n-a dat colţu'.
— Mersi că mă ţii la curent. Mă simt mult mai bine acum, am spus eu sarcastică.
— Nu mă mai călca pe bătături, încerc să fiu drăguţă.
Mi-am îndreptat atenţia către singurul adult responsabil din zonă şi l-am întrebat pe Darius:
— Are nevoie de ceva?
Războinicul a ezitat doar o clipă, dar eu am observat. Apoi a spus:
— Nu. Se simte bine. Cred că o să se refacă complet.
— Păăi..., am spus tărăgănat, întrebându-mă ce naiba se întâmpla. Oare Stark era într-o stare mai
gravă decât voia Darius să recunoască? Eu mă duc iute să văd ce face, apoi mă duc la culcare, am
spus şi am ridicat din sprâncene la Afrodita. Noi două suntem colege de cameră, iar Darius, cu
Damien şi cu Jack. Ăăă, asta înseamnă că nu dormi cu el, pentru că altfel le bagi în sperieţi pe
călugăriţe. Te-ai prins, nu?
— Hai, las-o. Nu e nevoie să îmi ţii predici despre puritatea trupească! Ce crezi, că nu pot să mă
port cum trebuie? Ai uitat că ai mei au importat buna-cuviinţă în Tulsa? Taică-miu e primarul! Nu
pot să cred că am de-a face cu asemenea mizerii!
Darius şi cu mine am căscat ochii, fără cuvinte, în timp ce Afrodita atingea, încet, dar sigur,
punctul maxim de fierbere.
— Am auzit-o şi eu pe afurisita aia de călugăriţă. În plus, nu e tocmai ceea ce-aş numi eu un
cuibuşor romantic. Ce crezi, că am chef să fac sex frenetic în timp ce pinguinii îşi fac cruci şi se
roagă? Îhh. Nici prin gând nu-mi trece. Mărită zeiţă! Dacă stau prea mult aici, explodez.
Când s-a oprit să tragă aer în piept, am strecurat:
— Nu voiam să spun că nu cred că ştii cum să te porţi, îţi aminteam doar, atâta tot.
— Pe bune? Hai, las-o jos că măcăne. Habar n-ai să minţi, Z, a spus, s-a dus la Darius şi l-a
sărutat tare pe gură. Ne vedem mai încolo, iubire. O să-ţi simt lipsa. Apoi mi-a aruncat o privire
dezgustată. Spune-i noapte bună prietenului numărul trei şi treci în cameră. N-am chef să mă
trezeşti după ce mă retrag în budoar, a spus Afrodita, şi-a agitat pletele superbe, blonde şi a plecat,
rupându-se toată în figuri.
— E fantastică, a spus Darius în timp ce privea drăgăstos în urma ei.
— Dacă prin fantastică vrei să spui un junghi în coaste, atunci sunt de acord cu tine. Am ridicat
mâna, ca să-i curm comentariul pe tema „nu e chiar aşa de rea“ înainte să vadă lumina zilei. În
momentul ăsta n-am chef să discut despre prietena ta, vreau doar să aflu că Stark chiar se simte
bine.
— Se vindecă.
Aproape că vedeam prăpastia din restul propoziţiei şi am ridicat din sprâncene la războinic.
— Dar...
— Niciun dar. Se vindecă.
— De ce-mi vine mie să cred că mai e ceva?
Darius a aşteptat o fracţiune de secundă, apoi a zâmbit un pic vinovat.
— Poate pentru că ai destulă intuiţie încât să simţi că mai e ceva.
— Bun, ce e?
— Problema este energia, spiritul şi sângele. Sau, mai bine zis, nevoia lui Stark de aşa ceva.
— Am clipit de câteva ori, încercând să înţeleg ce anume voia să spună, şi într-o clipă mi s-a
aprins beculeţul, ocazie cu care m-am simţit ca o fraieră că nu înţelesesem mai devreme.
— E rănit, cum am fost şi eu, şi are nevoie de sânge ca să se vindece, exact ca mine. De ce n-ai
spus mai devreme? Rahat! am continuat să bolborosesc cu neuronii la galop. Nu ţin neapărat să o
muşte pe Afrodita, dar...
— Nu! m-a întrerupt Darius, vizibil supărat la gândul că Stark i-ar putea bea sângele prietenei
lui. Impregnarea Afroditei de Stevie Rae face ca sângele ei să nu fie ademenitor pentru alţi vampiri.
— La naiba! Hai să-i facem rost de o pungă de sânge sau ceva de genul, şi cred că pot să încerc
să găsesc şi un om pe care să-l muşte..., am spus şi am rămas cu vorbele în aer. Uram din tot sufletul
gândul că Stark ar fi putut bea din altcineva. În fond, şi aşa trebuise să-i accept aventurile care
implicaseră şi muşcături şi cu care se îndeletnicise înainte să se pună în slujba mea ca războinic şi să
se Transforme. Sperasem să fi terminat cu muşcatul altor fete. Şi încă mai speram! Dar nu aveam să
fiu atât de egoistă încât sentimentele mele să-l împiedice să primească ce îi trebuia ca să se vindece.
— I-am dat deja nişte sânge pe care îl aveau măicuţele la gheaţă în infirmerie. Nu riscă să moară.
Se va reface.
— Dar? am întrebat, exasperată că propoziţiile lui Darius păreau să se termine toate cu ditamai
punctele de suspensie.
— Dar când un războinic jură să slujească o Mare Preoteasă, se formează între ei o legătură
specială.
— Mda, ştiu asta.
— Legătura asta e ceva mai mult decât un jurământ. Încă din cele mai vechi timpuri, Nyx şi-a
binecuvântat Marile Preotese şi pe războinicii care le slujesc. Voi doi sunteţi legaţi prin
binecuvântarea zeiţei. Lucrul ăsta îl ajută să ştie instinctiv ceva despre tine şi asta face să-i fie mai simplu să te ocrotească.
— Să ştie instinctiv? Adică ceva gen Impregnare? „Mărită zeiţă! Asta însemna că sunt
Impregnată de doi tipi?“
— Impregnarea şi legătura cu un războinic se aseamănă. Amândouă stabilesc o legătură între
două persoane, dar Impregnarea este o formă mai primitivă.
— Mai primitivă? Ce vrei să spui?
— Vreau să spun că, deşi Impregnarea are loc deseori între un vampir şi o fiinţă umană la care el
ţine foarte mult, este o legătură care îşi are originea în sânge şi este guvernată de cele mai primitive
sentimente: pasiune, dorinţă, nevoie, foame, durere. A ezitat şi încerca, evident, să-şi aleagă cu grijă
cuvintele. Ai simţit ceva din toate astea pentru consortul tău, nu-i aşa?
Am dat crispată din cap şi simţeam că îmi ard obrajii.
— Compară asta cu legătura stabilită prin jurământ pe care o ai cu Stark.
— Hm, nu o am de foarte mult timp şi nu ştiu mare lucru despre ea. Dar în timp ce spuneam asta,
am realizat că ştiam deja că legătura pe care o aveam cu Stark depăşea dorinţa mea de a-i bea
sângele. De fapt, nici măcar nu mă gândisem să-i beau sângele sau la faptul că el l-ar bea pe al meu.
— După ce războinicul te va fi slujit de ceva timp, vei înţelege mai multe despre natura relaţiei
voastre. Aceasta presupune că el îşi va dezvolta capacitatea de a percepe multe dintre sentimentele
pe care le încerci. De exemplu, dacă dintr-odată o Mare Preoteasă este în pericol, războinicul care
este în slujba ei îi poate percepe frica şi urmează această cale a sentimentelor până la ea ca să o
ocrotească de ceea ce o ameninţă.
— N... nu ştiam chestia asta, m-am bâlbâit, cuprinsă de emoţie.
Darius a zâmbit crispat.
— Nu vreau să vorbesc ca Damien, dar ar trebui să-ţi faci timp să citeşti Manualul novicelui.
— Mda, e prima sarcină pe lista mea, imediat ce mă liniştesc. Bun, deci Stark poate să-şi dea
seama dacă mi-e frică. Ce legă tură are chestia asta cu faptul că el e rănit?
— Legătura dintre voi nu se rezumă la faptul că el simte dacă ţi-e frică. Mai implică şi energie şi
spirit. Războinicul tău poate până la urmă să perceapă multe dintre sentimentele tale puternice, mai
ales pe măsură ce petrece din ce în ce mai mult timp în slujba ta.
Amintirea puternicei experienţe pe care o avusesem alături de A-ya în timp ce ea îl ţinea
prizonier pe Kalona mi-a făcut stomacul ghem la auzul explicaţiei lui Darius.
— Continuă, am spus.
— Un războinic poate absorbi sentimentele Preotesei lui. De asemenea, îi poate absorbi spiritul,
mai ales dacă Preoteasa are o afinitate puternică. Deseori poate avea şi el acces la acea afinitate.
— Darius? Ce naiba înseamnă chestia asta?
— Asta înseamnă că efectiv poate absorbi energie prin sângele tău.
— Vrei să spui că eu sunt cea pe care trebuie s-o muşte Stark? Recunosc că inima mi-a luat-o la
trap la gândul ăsta. Pe bune, deja eram al naibii de atrasă de Stark şi ştiam că să-mi bea sângele avea
să fie o experienţă tare de tot.
În acelaşi timp, asta avea să-i frângă inima lui Heath; şi dacă atunci când Stark bea din mine avea
acces la mintea mea şj vedea faza cu A-ya? Rahat, rahat, de trei ori rahat! Apoi mi-a mai trăsnit
ceva prin cap.
— Auzi? Ai spus că Stark nu poate s-o muşte pe Afrodita pentru că e Impregnată de altcineva şi
în felul ăsta sângele ei nu mai e apetisant pentru un alt vampir. Eu sunt Impregnată de Heath.
Chestia asta face să nu-i mai placă lui Stark sângele meu?
Darius a clătinat din cap.
— Nu, Impregnarea afectează doar sângele unei fiinţe umane.
— Deci, al meu o să-l ajute pe Stark?
— Da, categoric sângele tău îl va ajuta să se vindece, şi el ştie, motiv pentru care îţi explic toate
astea în detaliu. Darius a continuat, de parcă aş fi avut un pui de cădere nervoasă chiar acolo, de faţă
cu el. Şi ar mai trebui să ştii că refuză să bea din tine.
— Poftim? Refuză să bea din mine?
Da, bine, acum o secundă eram îngrijorată ce o să se întâmple dacă Stark mă muşcă, dar asta nu înseamnă că-mi pica prea bine să mă respingă el pe mine!
— Ştie că abia te-ai refăcut după atacul Imitatorului de Corbi. Creatura aia aproape ţi-a venit de
hac, Zoey. Stark nu vrea să facă ceva care să te slăbească. Dacă bea din tine, nu-ţi absoarbe doar
sângele, ci ia şi energie şi spirit. La asta se mai adaugă şi faptul că niciunul dintre noi nu ştie unde s-
au dus Kalona şi Neferet, şi deci nu ştim când va trebui să-l înfrunţi din nou. Sunt de acord cu
hotărârea lui de a refuza să bea din tine. Ai nevoie de toată forţa de care dispui.
— E valabil şi pentru războinicul meu, am replicat.
Darius a oftat şi a dat uşor din cap.
— Sunt de acord, dar el poate fi înlocuit. Tu, nu.
— Nu poate fi înlocuit! am izbucnit.
— Nu vreau să par fără inimă, dar trebuie să fii înţeleaptă în toate deciziile pe care le iei.
— Stark nu poate fi înlocuit, am repetat cu încăpăţânare.
— Cum doreşti, Preoteasă, a spus şi şi-a plecat uşor capul, apoi a schimbat brusc subiectul.
Acum, că înţelegi tot ceea ce decurge din jurământul unui războinic, aş dori să-ţi cer încu viinţarea
de a jura şi eu, oficial.
Am înghiţit în sec.
— Darius, îmi placi şi ai avut mare grijă de mine, dar cred că e cam aiurea să am doi tipi în
slujba mea.
De parcă n-aveam destule probleme cu băieţii!
Darius a zâmbit scurt. A clătinat din cap şi am avut impresia clară că încerca să nu râdă de mine.
— M-ai înţeles greşit. Am să stau alături de tine şi îi voi conduce pe cei ce te ocrotesc, dar vreau
să mă pun în slujba Afroditei, pentru asta îţi cer încuviinţarea.
— Vrei să te legi de Afrodita?
— Da. Ştiu că e neobişnuit ca un războinic vampir să se pună în slujba unei fiinţe umane, dar
Afrodita nu e o fiinţă umană normală.
— Mie-mi spui? am mormăit, dar a continuat ca şi când n-aş fi spus nimic.
— Este o profetesă, de fapt, ceea ce o ridică la rangul de Mare Preoteasă a lui Nyx.
— Nu vă strică legătura faptul că este Impregnată de Stevie Rae?
Darius a ridicat din umeri.
— Vom vedea. Sunt dispus să-mi asum riscul.
— O iubeşti, nu-i aşa?
M-a privit şi a zâmbit cald.
— Da.
— Da' e cam stresantă.
— E unică, m-a contrazis. Şi are nevoie de ocrotirea mea, mai ales în zilele care vor veni.
— Aici ai dreptate, am spus şi am ridicat din umeri. Bine, ai încuviinţarea mea. Da' să nu zici că
nu te-am avertizat că e cam stresantă.
— Nici prin cap nu mi-ar trece. Mulţumesc, Preoteasă. Te rog, nu-i spune nimic Afroditei. Vreau
să-i propun acest lucru în intimitate.
— Nu scot un sunet, am spus şi m-am prefăcut că-mi trag fermoarul la gură.
— Atunci îţi doresc noapte bună, a spus, şi-a dus mâna pumn la inimă, a făcut o plecăciune şi a
plecat.