Mâna omului mort

Capitolul V - partea a doua

***

Lukas a inhalat adânc de câteva ori înainte să intre în Paiza, păstrându-şi masca stoică şi neafectată.

Numai că era al dracului de greu.

Patru persoane se aflau în cameră, uitându-se la el cum intră, dar acesta avea ochi doar pentru ea. Nu a putut să îşi reţină zâmbetul plin de satisfacţie care a apărut pe chipul său când a văzut-o cum şi-a întredeschis puţin buzele, ca şi când cineva i-ar fi furat respiraţia.

- Trebuie să fie o glumă proastă, a mormăit neîncrezătoare, cu ochii fixaţi pe nou-venit.

Rose a coborât de pe scaunul ei, faţa plină de dispreţ, pregătită să plece imediat ce aveau să îi fie adeverite bănuielile.

- Nu îmi spune că tu deţii acest loc, deasemenea?

Trei perechi de ochi s-au uitat de la Rose la Lukas şi înapoi, încercând să înţeleagă ce se întâmpla.

- Îl cunoşti pe tipul ăsta, Ro? a întrebat Asher, apropiindu-se şi stând în spatele surorii lui.

- Din nefericire, da, a mormăit, fără să îşi ia privirea de pe Lukas.

Acesta s-a apropiat de cei doi fraţi, mergând ca un păun, plin de sine şi înfumurat, însă era ceva captivant în legătură cu el, chiar şi Rose trebuia să admită acest fapt. Era în stare să copleşească sau să distrugă o încăpere plină de oameni cu o singură privire. Iar cea mai proastă parte din acel fapt era că o făcea fără să facă vreun efort.

- Nu deţin acest loc, domnişoară Arrington. Altfel, nu aş fi putut juca. Conflict de interese, a spus nonşalant, apropiindu-se de ea, apoi şi-a întors privirea pe stupefiatul Asher. Văd că ai companie, a afirmat analizându-l pe fratele ei.

- Lukas Halstein, s-a prezentat, oferindu-şi mâna lui Asher, iar acesta i-a acceptat-o, dând mâna.

- Asher Arrington, s-a prezentat Asher, încercând să dea vocii sale o autoritate asemănătoare cu cea a lui Lukas, dar dând greş.

Auzindu-l, faţa lui Halstein s-a luminat dintr-o dată. „Este fratele ei! Cum am putut rata aşa ceva?" s-a gândit, întorcându-şi privirea pe Rose, care era clar derutată de prezenţa lui.

- Începem, domnişoară Arrington? a întrebat.

- Dacă acesta este vreun joc de putere sucit de-al dumneavoastră, domnule Halstein, mă puteţi lăsa deoparte. Nu sunt atât de disperată, a mârâit. Ţi-aş spune să îţi vâri banii aceia de milă undeva unde nu răsare soarele, dar cred că sunt deja acolo.

- Ai spus milă sau mărunţiş? a întrebat Lukas cu o idee de frivolitate în voce.

- Este vreo diferenţă, atunci când vine vorba de tine? a întors Rose, ridicând o sprânceană.

Lukas doar a zâmbit, deoarece a apărut din nou acel curaj care i-a atras atenţia de prima dată.

- Cu siguranţă, trebuie să fie ceva pe care să putem paria. Din experienţa mea, domnişoară Arrington, toată lumea are nevoie de ceva de la mine, a afirmat nonşalant.

Rose nu mai întâlnise pe nimeni atât de plin de sine, în toţi cei douăzeci şi trei de ani ai săi. Iar asta spunea ceva dacă îl lua în considerare pe fratele ei, care era rezidentul narcisist din Bossiere.

- Revino la realitate, domnule Halstein. Nu există destui bani pe lumea asta care să îmi ofere ceea ce îmi doresc.

Crupierul şi gazda au devenit neliniştiţi, privind acel schimb de replici între o necunoscută şi regele Vegasului. Ei ştiau cine era Lukas Halstein. Tot Vegasul ştia. Nimeni nu putea să îi răspundă în acel mod Vikingului şi să trăiască să povestească despre asta. S-au uitat agitate una la cealaltă, ambele gândindu-se acelaşi lucru: Rose trebuia să aibă o dorinţă de moarte.