Mâna omului mort

Capitolul XXIX

Capitolul XXIX

- Ai întârziat, a şuierat Paige, aşezându-se de partea cealaltă a mesei în separeul privat al Vikingului, din unul din restaurantele hotelului Luxor.

Lukas a întârziat dinadins. Voia să dea tonul acelei întâlniri. Dorea să îi dea de înţeles că nu ea era cea care decidea. Noaptea trecută când a sunat-o pentru a stabili întâlnirea, aceasta a fost confidentă, chiar arogantă. De parcă apelul său era ceva care se aştepta să primească. Iar această atitudine îl deranja foarte tare pe Lukas.

Lukas a scos un plic alb din buzunarul interior al sacoului de un albastru închis.

- Eşti beată, a afirmat pe un ton clinic.

- Ei bine, la ce te aşteptai? Am stat la bar mai mult de o oră, deoarece ei nu au vrut să îmi ofere o masă până când nu apăreai tu, s-a bâlbâit Paige, privindu-l cu o amestecătură contradictorie de dor şi dispreţ.

Unghiile sale cu manichiura perfectă se jucau cu paharul din faţa sa, de parcă de abia se oprea din a-l atinge pe Viking.

Lukas i-a făcut semn maître d' să se apropie, care aştepta răbdător într-un colţ.

- Sunteţi gata să comandaţi, domnule Halstein? a întrebat maître d', apropiindu-şi capul de Viking.

- Nu încă, Gideon. Dar vreau să îmi aduci două ceşti cu expresso. Vreau ca ea să fie trează pentru asta. Nu fac afaceri cu o beţivă, a răspuns Lukas fără a se uita o dată la Paige.

Dacă ar fi făcut-o ar fi observat-o pe aceasta strâmbându-se din cauza cuvintelor sale, dar ştia să nu îi răspundă Vikingului când erau în public.

Când maître d' a plecat, Paige şi-a lăsat spatele rigid să atingă spătarul scaunului, aranjându-şi firele de păr din cocul ei simplu. Buzele sale s-au încordat formând o expresie nemulţumită, ochii ei nepărăsindu-l o secundă pe Viking, care scria ceva pe mobilul său, picioarele încrucişate într-o manieră elegantă.

- Deci... ai terminat jocul acela cu bucătăreasa? a întrebat după un moment.

Buzele lui Lukas s-au încordat, înainte să se uite în sus şi să îi întâlnească privirea căutătoare cu ochi mai reci decât Polul Nord. Paige s-a luptat cu un tremurat, simţind un deget îngheţat mişcându-se pe spatele ei. Pentru o clipă a uitat ce fel de diavol putea să fie Lukas Halstein. Iar în acea secundă, la câţiva centimetrii depărtare de el, Vikingul îi reamintise cât de uşor putea să o lase fără cuvinte cu doar o singură privire.

Liniştea stagnantă a fost distrusă când Gideon s-a întors cu două ceşti de cafea neagră şi aromatică, aşezând-o în faţa lui Paige. L-a întrebat pe Lukas dacă mai dorea altceva, iar Vikingul a dat din cap, negând şi făcându-i semn să plece.

Paige s-a îndreptat cu nerăbdare spre cafea, orice pentru a-şi ţine mâinile, care îi tremurau, ocupate şi a ridicat-o spre buzele sale cu atâta sofisticare cu cât era în stare să proiecteze sub privirea intensă a Vikingului. I-a oferit îndeajuns de mult timp pentru a-şi aduna gândurile, iar blonda agitată a dat pe gât cafeaua dintr-o singură înghiţitură ca un om de rând, în locul unuia dintre cei privilegiaţi, aşa cum susţinea că era.

Blonda şi-a pus ceaşca jos, îndreptându-şi spatele. Era noaptea ei sau cel puţin asta şi-a spus toată noaptea din nou şi din nou. Lukas avea să se reîntoarcă la ea, eventual, era doar surprinsă că îi luase atât de mult timp să o facă.

- Să comandăm? a întrebat, creându-şi masca în o încercare inutilă de a obţine avantajul în acea întâlnire.

- Am undeva unde trebuie să fiu, aşa că să trecem peste toată această şaradă, putem? a tărăgănat Lukas, băgându-şi telefonul în buzunar şi punându-şi mâinile pe masă, cu palmele în jos.