Mâna omului mort

Capitolul LIII

Capitolul LIII

Lukas şi-a desfăcut cravata neagră din mătase din jurul gâtului său şi a mărşăluit spre uşa glisantă care dădea spre stradă, unde o maşină îl aştepta împreună cu Reese. Chiar dacă hotelul nu era oficial deschis pentru public, câţiva oaspeţi selecţi deja se aflau în hotel pentru o deschidere mai restrânsă. Podul din sticlă care conecta Nordul şi Regenta era aproape terminat, iar monoşina care unea Luxorul cu Regenta era gata de deschidere.

Vladimir a rămas cu un pas în spatele lui Lukas, tăcut. Vikingul ura faptul că fusese nevoit să stea câteva minute mai mult în apartament după ce Austin a ieşit boscorodind ca un schizofrenic, pentru a vorbi cu Maeve care îl sunase să îl ţină la curent cu misiunea ei. Maeve, aşa cum se aşteptase, reuşise să îşi finalizeze sarcina fără nici o problemă.

Acum pentru actul final.

- Halstein.

„La dracu'!"

Vorbea de diavol... ochii lui Lukas s-au dat peste cap fără voia sa, în timp ce a inhalat adânc înainte să se întoarcă spre pacostea ce zâmbea arogant.

- LaBassiese, a mormăit când ticălosul s-a apropiat. Am crezut că deja ai plecat.

- Am câteva minute de pierdut, a rostit Austin dând nonşalant din mână.

Bodyguardul acestuia l-a privit pe Vladimir, iar aceştia au intrat în o bătălie de măsurat tupeul, la fel ca şefii lor.

- Îmi cer scuze, dar eu nu am acest lux. Îţi aduci aminte? Am... ceva, a răspuns Lukas cu un zâmbet impertinent, înainte să se întoarcă cu spatele şi să se îndepărteze de Austin.

- Încă? a întrebat LaBassiese, arcuindu-şi sprânceana, încercând să ţină pasul cu Vikingul. Am avut impresia că tu deja ţi-ai îndeplinit cota după mica ta „întâlnire" cu Rosemary la Vista, a continuat, vocea lui având un timbru ireverenţios, care apărea de câte ori simţea că era în avantaj.

Lukas s-a retras de parcă s-ar fi lovit de un zid de cărămidă.

„La naiba!"

Şi-a muşcat obrazul pe interior cu putere, întorcându-se cu faţa spre Austin, care avea un zâmbet înfumurat pe chip.

- Haide, acum, chiar ai crezut că nu aveam să aflu? a tărăgănat Austin, înclinându-şi capul într-o parte. Futându-mi nepoata în propriul meu hotel? Este un pic depravat, nu crezi? Chiar şi pentru tine.

Lukas a rămas tăcut, alungând momentul de vulnerabilitate şi şi-a aranjat trăsăturile să proiecteze apatia. Avusese un sentiment că fusese imprudent mai devreme. Era cu adevărat păcat, din moment ce el verificase fiecare mic detaliu al operaţiei. O pusese pe Maeve să verifice locul pe care îl folosiseră să nu fie supravegheat. Acesta chiar îşi pusese unul din spioni să facă acelaşi lucru pentru sala de bal de la Vista, înainte de întâlnirea lor de după meci.

A fost primul care a admis că a comis un păcat cardinal: şi-a lăsat instinctele de bază să îl controleze.

Nevoia lui de a se întâlni cu ea îl făcuse neatent. Austin probabil trimisese pe cineva să o urmărească pe Rose şi pe Wyatt către sala de bal după ce au plecat din arenă. Îngropându-şi unghiile în palmă, Lukas şi-a înjurat nechibzuinţa încă o dată.

Cu toate acestea, revelaţia lui era inutilă. Cu toate piesele de puzzle căzând la locul lor, Austin nu avea să mai fie o ameninţare pentru Rose.

Colţul ochiului lui LaBassiese a tremurat, iar zâmbetul batjocoritor i-a dispărut.