Mâna omului mort

Capitolul XXVII - prima parte

Capitolul XXVII

Era după două dimineaţa, când Lukas s-a întors la Nord şi imediat şi-a croit drum spre cazino pentru a se uita după Reese. S-ar fi întors mult mai repede dacă nu ar fi făcut două drumuri spre apartamentul lui Rose, doar ca să se întoarcă imediat ce ajunsese în faţa clădirii. S-a luptat cu impulsul de a se duce sus, la apartamentul ei pentru că nu dorea să o trezească. Ştia că era obosită şi dorea ca ea să aibă parte de cât de mult timp putea să îi ofere pentru a se odihni. Nu a avut niciodată o problemă cu a face o vizită nocturnă înainte şi s-a întrebat dacă îşi pierduse flerul.

A doua oară când s-a trezit în faţa amărâtului ei apartament – care nici măcar nu avea un paznic pentru numele lui Dumnezeu – şi-a permis să stea pentru câteva minute parcat lângă stâlpul de iluminat, care bătea exact în geamul de la sufrageria ei. Atunci a fost momentul când a realizat că poate chiar şi-a pierdut minţile.

„La dracu'!" chiar era pierdut şi nu în modul în care îşi dorise.

- A mers totul bine cu Nico? a întrebat Reese, aducându-l înapoi în prezent.

Se aflau în zona unde se juca pe milioane de dolari, acolo unde ea făcea inventarul pentru acea noapte.

- O să investigheze cazul şobolanului. Vreau să aflu cum LaBassiese a reuşit să ajungă la Ratal în Desert.

Administratorul a apărut la masa lor, aducând băutura obişnuită a lui Lukas, dar acesta i-a făcut semn să plece. Nu avea nevoie de alcool în sistemul său. Voia să fie alert mâine dimineaţă, iar o băutură puternică avea să îl încetinească.

- Vreau ca tu să vorbeşti cu Rose, mai târziu. Să o convingi să se mute cu mine sau, cel puţin, să se mute undeva, aici, ca să pot ţine un ochi pe ea, a zis Lukas cu vocea lui de afacerist calm şi încrezător, ascunzându-şi emoţiile din cauza neobişnuitei cerinţe.

- Nu ai gardieni postaţi în apartamentul din faţa ei? a întrebat Reese, ridicându-şi ochii din tableta sa.

Lukas şi-a întors privirea, pironindu-şi-o pe zona de limită înaltă pentru a se feri de privirea scormonitoare a locotenentului său.

- O să lucreze aici cu Mike. Este doar practic dacă ea va avea propriul ei apartament.

- Desigur. Hai să ne ascundem după cât de practic este, a tărăgănat bruneta. Dacă este atât de practic, atunci de ce nu îi propui chiar tu asta?

Lukas a oftat din tot sufletul său, întâlnindu-i privirea cercetătoare.

- Este această situaţie amuzantă pentru tine, Reese? a izbucnit, ridicându-şi sprânceana, iritarea apărând în tonul lui. Amândoi ştim cum acea conversaţie se va sfârşi, dacă eu voi întreba. Va crede că încerc să o ţin din scurt. Să o controlez.

- Şi nu asta încerci să faci?

- Nu. Nu asta vreau să fac, a spus printre dinţii încleştaţi.

Începuse să se îndoiască de motivul pentru care i-a cerut lui Reese să o facă. Poate că Mike ar fi fost o alegere mai bună. Cel puţin, Hawk ştia când să înceteze să îl agaseze cu întrebări insuportabile.

- Vreau ca ea să fie aici, deoarece este deschisă la tot felul de atacuri în acel penibil de apartament.

Reese s-a uitat cu reproş la Viking, înainte să îşi întoarcă atenţia la sarcina sa de mai devreme.

- Orice spui tu, şefu'.

Lukas a furat o privire la Reese şi a văzut-o dând din cap frustrată, dar s-a decis să o lase în pace. Era îngrozitor de obosit şi tot ceea ce îşi dorea era să se târască în pat şi să îşi oprească mintea, în speranţa că va uita o anumită şatenă, al cărei gust încă îi persista în gură.