Mâna omului mort

Capitolul XII - prima parte

Capitolul XII

Rose a ajuns la Il Capriccio la opt fix. Unul dintre bucătarii de linie, Nadine Dixon, care era responsabilă de staţia de peşte, şi Niels Grey – portarul bucătăriei – erau deja în bucătărie, bându-şi cafeaua de dimineaţă.

Nadine i-a oferit o ceaşcă lui Rose, care a acceptat recunoscătoare. Rose a zâmbit, realizând asemănările dintre ele două. Înapoi în Haughton, când lucra pe tura de dimineaţă, se ducea la muncă mai devreme decât celelalte ospătăriţe pentru a porni filtrul de cafea, pentru a avea o cană de cafea proaspătă înainte să deschidă. Pe Emmanuel nu îl deranja. Prima dată când a prins-o bând cafea, el doar şi-a ridicat umărul negru şi strălucitor şi i-a zis: „Dulceaţă, dacă asta îţi oferă energie, atunci nu mă lăsa să te opresc."

Pe Rose din senin a apucat-o dorul de casă doar gândindu-se la angajatorul ei anterior, care era la fel de gay ca Darren Hayes şi la fel de dulce ca prăjitura cu vişine a bunicii ei. A inhalat mirosul aromatic al băuturii negre, înainte să ia o gură din cafeaua ei fierbinte şi a aşteptat ca energia să apară.

Avea mare nevoie de acea energie, deoarece noaptea trecută fusese un adevărat dezastru. Rose fusese mai mult decât furioasă după ce Webster plecase. Nu îi venise să creadă că avusese îndrăzneala de a o confrunta în acel mod. Şi să îi arunce în faţă faptul că el a fost cel care a ajutat-o să se mute în Las Vegas, fusese cireaşa de pe tort. Crezuse că Webster Caldwell era aliatul ei, cineva pe care îl considerase făcând parte din familia sa, că o ajutase din bunătatea inimii sale.

Cât de tare se înşelase. Era la fel ca restul oamenilor, al căror ajutor venea cu anumite obligaţii.

În acel moment, însă, avea altă motivaţie. Era hotărâtă de a nu fi îndatorată faţă de nici un bărbat. Avea să plătească datoria tatălui ei împreună cu fiecare bănuţ pe care Webster l-a dat ca să o aducă în Las Vegas. Până la ultimul cent. Chiar dacă avea să lucreze ca o sclavă ca să o facă.

Lăsase problemele să o copleşească, trăgând-o într-o dispoziţie proastă când Rene s-a furişat pe la spatele ei, intrând pe uşa din spatele restaurantului.

- Bună Ro! Cum a fost weekendul tău, păpuşă?

Expresia ei s-a luminat, zâmbind la manieratul bucătar de partie, care îşi punea halatul alb de bucătar. Nu mult după, Sonia Nelson a intrat cu încruntătura sa obişnuită. Apoi restul angajaţilor din bucătărie au începu să apară. Când toţi au ajuns şi erau la locurile lor, Aria şi Drago au intrat în bucătărie cărând patru, foarte mari, pungi de hârtie. Rene s-a grăbit să îl ajute pe Drago cu pungile, în timp ce Sonia a întrebat ce era în acestea.

- Telefoane, a răspuns Aria cu foarte puţin entuziasm. Cadouri de la noul şef.

Asta a cauzat o exclamare de bucurie de la echipaj. Drago a început să împartă micile cutii celor care erau mai aproape. Erau noul model de Samsung Android, iar încăperea a devenit instantaneu plină de viaţă, în timp ce angajaţii au deschis nerăbdători ambalajele cutiilor.

Rose, pe de altă parte, era mai mult sceptică decât încântată. Tocmai când se gândea că nu existau cadouri fără obligaţii, din senin a primit unul.

„Care este şiretlicul?" s-a gândit pesimistă.

De parcă i-ar fi citit gândurile, Aria a tras-o deoparte şi a început să vorbească cu ea pe şoptite.

- Adu-ţi aminte ce ţi-am zis, Rose. Închide-ţi gura şi fă-ţi treaba. Dacă vrei să supravieţuieşti în Vegas, trebuie să dezvolţi o piele groasă. M-ai înţeles?