Mâna omului mort

Capitolul XXXIX

Capitolul XXXIX

Alcee Chevalier ştia exact momentul în care s-a îndrăgostit de Rose Arrington.

Era o zi de sâmbătă, 15 noiembrie. Anul în care tatăl ei a murit. Era relativ cald în acea zi, în ciuda sezonului. El era acolo ca o favoare pentru prietenul lui cel mai bun. Asher avea să înceapă ca fundaş în acel an şi acesta dorise ca Alcee să îi evalueze jocul. Dar înainte ca exerciţiile să înceapă, ea a venit - faimoasa soră baieţoasă a lui Asher. Ea mergea cu bicicleta ei veche, pedalând ca un bărbat ce jefuise o bancă.

Îngropându-şi călcâiele tenişilor ei purtaţi pe iarba ţepoasă, ea a încetinit şi s-a oprit în faţa fratelui ei. Coada de cal pe care şi-o făcuse, căzuse şi îi făcuse părul să stea ridicat în toate direcţiile. Tricoul de un albastru spălăcit avea o umbră lăsată de transpiraţie chiar sub gât, iar pantalonii scurţi kaki arătau ca fiind unii din pantalonii de uniformă vechi ai lui Asher - tăiaţi chiar deasupra genunchilor - care se întinseseră pe coapsele ei. Obrajii aveau o tentă asemănătoare cu cea a frunzelor de arţar toamna, în timp ce şi-a şters mărgele de transpiraţie de pe frunte.

Alcee s-a dat jos de pe banca din lemn şi s-a dus la fraţii Arrington. Putea să audă pe câţiva din colegii lui Asher şoptind şi râzând, în vreme ce se apropia. Încruntându-şi sprâncenele, el s-a uitat urât la aceştia. Jucătorii juvenili s-au întors şi s-au apucat din nou de exerciţiile lor de încălzire. Alcee era starul fundaş din colegiul lui, în New Orleans şi chiar dacă era cu doi ani mai mare decât Asher, reputaţia lui în fotbal era ceva ce nu putea să fie batjocorită.

Rose s-a dat jos de pe bicicletă, scoţând un container din metal din coşul bicicletei. Alcee era sigur că ea ştia că era sursa de amuzament a celorlalţi jucători, dar nu părea să îi pese.

- Ţi-ai uitat prânzul, idiotule, a spus, dându-i containerul lui Ash.

Acesta şi-a încreţit nasul, apucând-o de mâna ce ţinea mâncarea şi îndepărtând-o de sine.

- Am lăsat-o dinadins, a zis Asher, scărpinându-şi vârful nasului, în timp ce îşi întindea gâtul ca să se uite la colegii săi. Ştii că sunt alergic la resturi.

Aceasta a râs. Genul acela gol care era menit ca batjocură.

- Vrei să spui resturi vechi de două zile, a zis cu o voce melodică şi înclinându-şi capul într-o parte. Ia-l, prinţeso. Când vom câştiga la loterie, îţi promit fără resturi. Dar până atunci vei mânca ce ne permitem, a zis dându-i cutia şi îndreptându-şi poziţia corpului.

Tonul îi era ferm şi autoritar, dar în modul cel mai călduros.

În vreme ce Alcee a privit-o dispărând pe bicicleta sa veche, la tot ceea ce se putea gândi era la cât de norocos putea să fie Asher Arrington.

***

Era o duminică atunci când Alcee i-a cerut lui Asher binecuvântarea lui. Îşi aducea aminte deoarece era ziua în care Saints au câştigat prima dată Super Bowl.

Se aflau la Emmanuel's sărbătorind cu cea mai mare mulţime pe care a văzut-o vreodată în Haughton. Era noaptea liberă a lui Rose şi Alcee s-a gândit să profite de absenţa ei şi de dispoziţia bună a lui Asher.

- Ce ai de gând să faci? a întrebat Asher, ştergând berea ce îi ieşise pe nas cu marginea tricoului său gri. Nici măcar nu ştiam că voi doi vă întâlniţi, a şuierat, coborându-şi vocea atunci când clienţii din separeul din spate şi-au sucit capul în direcţia lor. Mult mai important, ştie ea că vă întâlniţi?

Alcee a dat din cap.

- Nu mai fi un nesimţit, omule, s-a plâns, şi doar dă-mi binecuvântarea ta.