Mâna omului mort

Capitolul XVIII - prima parte

Capitolul XVIII

Rose s-a strecurat între Nadine şi Rene în sala de mese, în timp ce aşteptau marele anunţ al lui Marcus Bianchi. Fără alte întârzieri, Marcus le-a oferit angajaţilor detaliile evenimentului. Aparent, Oscar Sloan, directorul general al piramidei faimoase din Vegas şi al Regentei avea să părăsească postul de director general, vânzând cele două hoteluri corporaţiei Halstein.

Un suspin de uimire colectiv a fost auzit din partea angajaţilor, în timp ce Rose şi-a simţit gâtul închizându-se când a fost menţionat numele său. „Iar imperiul loveşte din nou", s-a gândit.

Marcus, care fusese mulţumit de modul profesional în care angajaţii de la Il Capriccio s-au comportat şi acţionat pe parcursul cinei de deschidere a restaurantului, i-a întrebat dacă putea să îi angajeze pentru a-l asista pe el şi pe cei de la Luxor pe parcursul evenimentului. Aceştia nu au putut să se abţină din a se simţi entuziasmaţi de posibilitatea de a câştiga nişte bani în plus şi de a profita de oportunitatea de a lucra cu un maestru de nivelul lui Marcus Bianchi. Chiar şi pesimistul din Rose era tăcut. Poate asta se datora faptului că ştia că avea nevoie de fiecare dolar pentru a-şi continua viaţa în Vegas, dacă dorea să îl găsească pe Scar. Însă pentru ea mai era ceva din anunţul lui Marcus care îi făcea inima să îi bată rapid.

„Voi putea să îl văd", s-a gândit Rose, simţind un val neaşteptat de frivolitate, ceea ce a trezit-o instantaneu la realitate. Nu era sigură dacă era pregătită să îl vadă din nou după ceea ce s-a întâmplat noaptea trecută. Mult mai important, cum avea el să reacţioneze când avea să afle că ea rămăsese în Vegas? Va fi acesta mulţumit? Sau dezamăgit? Nu dorea să rămână asupra acestor gânduri prea mult, deoarece făcea durerea înfundată din pieptul ei să se trezească la viaţă.

Procesul de selecţie al lui Marcus nu a fost nici elaborat, nici complicat. Bucătarul cu stelele sale Michelin deja avea un meniu planificat, aşa că dorea doar să sorteze angajaţii după punctele lor forte şi abilităţi. Aici devenise complicat pentru Rose, deoarece nu avea nici o specialitate.

Era mai mult un ajutor bun la toate, decât un bucătar. Ea îl ajuta pe Rene cu peştele, pe Nadine cu subţierea aluatului, din cauză că prietena sa avea dureri de spate şi prea mult timp manevrând aparatul de paste îi solicita umerii şi spatele. De asemenea, îl ajuta şi pe Lex, uşierul, cu spălatul vaselor, în mod special cu cele care nu puteau fi băgate în maşina de spălat vase.

Din cauza micului handicap al lui Nadine, Marcus nu a ales-o să lucreze în staţia de paste, iar bucătarul de line a fost trimis înapoi în bucătărie pentru a o ajuta pe Sonia să se pregătească de tura de cină. Rene era inclus în lista de „considerare", deoarece Marcus încă nu putea să treacă peste modul în care a măcelărit un biban de mare.

După multe deliberări, Marcus a ales şase bucătari de line - incluzând un saucier (bucătar de sosuri şi saute), grillandin (bucătar de grill), entremetier (bucătar de legume), frituriei (bucătar de prăjeli) şi un rotisseur (bucătar de copt) - erau nevoiţi să stea după tura de cină pentru următoarele zile pentru a discuta meniul cu Marcus. Alegerile de vin aveau să fie lăsate pe seama somelierului de la Luxor.

Toţi au fost lăsaţi să plece cu excepţia lui Rose, care încă îşi aştepta ordinele.

- Tu, Rose, vei fi asistenta mea. Mă vei ajuta să îmi fac circuitul şi să expediez comenzile. Deoarece va exista o posibilitate să trebuiască să faci garnituri în ultima secundă, vreau să te antrenez pentru a-ţi îmbunătăţii abilităţile de tăiat, i-a zis Marcus pe un ton profesional.

Rose era de-a dreptul încântată. Nu era sigură de ce Marcus Bianchi era răbdător cu ea, dar nu avea de gând să caute un cal de dar în gură.

- Mulţumesc, chef, a răspuns scurt.