Mâna omului mort

Capitolul XXVIII

Capitolul XXVIII

- Ce ai făcut?!

Rose s-a ridicat instant de pe scaunul ei, speriindu-l pe Mike când a ieşit fugind din camera de securitate, cu telefonul lipit de ureche.

- La ce dracu' te gândeai, Asher! a ţipat ea şoptind, atunci când a ieşit din încăpere ducându-se spre un hol mai neumblat.

- Nu ştiu, Ro! Doar s-a întâmplat! Nu mă gândeam, a răspuns Asher slab din capătul celălalt.

Rose se afla în mijlocul turei sale cu Mike când a sunat-o Asher. Tonul ei jovial dispărând instant în prima secundă în care fratele ei şi-a deschis gura.

- Normal că nu o făceai! Deoarece dacă te gândeai, atunci nu ţi-ai fi băgat „nasul" nicăieri în apropierea fetei şerifului! a şuierat.

Un oftat audibil şi greu s-a auzit.

- Am dat-o în bară, ştiu asta. Nu este nevoie să foloseşti acel ton cu mine, 'kay? a rugat-o apologetic. Poţi, te rog, să nu fii bunica în acest moment, Rose şi doar să fi sora mea? Am nevoie de tine.

Umerii lui Rose au căzut şi s-a sprijinit de zid, cu capul plecat. Şi-a închis strâns ochii şi nu s-a putut opri din a şi-l închipui pe efervescentul Asher dezbrăcat de frivolitatea sa obişnuită.

- Ce vrei să fac eu? a întrebat cu o voce răguşită şi lipsită de putere.

- Mă obligă să mă însor cu ea, înainte ca să se vadă că este însărcinată.

- Căsătorie? Glumesc, nu? Cum se pot aştepta ei ca tu să fii un bun soţ, nu mai spun de un tată responsabil? Te-au întâlnit? a izbucnit, sarcasmul picurându-i din voce şi putea să şi-l închipuie pe Asher cum se crispa din cauza remarcii caustice.

- Puşca de vânătoare a şerifului Graham care era îndreptată spre mine, cu siguranţă, nu sugera că glumeşte.

- O nuntă sub ameninţarea pistoalelor? Desigur, doar pentru că trăim în sud, înseamnă că trebuie să îndeplinim toate clişeele, a mârâit, dându-şi ochii peste cap.

- Şi Laura ce spune? a întrebat după o pauză tensionată, aducându-şi aminte de semi-serioasa relaţie a fratelui său cu Laura.

O altă pauză scurtă s-a auzit la capătul celălalt, înainte să se audă vocea răguşită a lui Asher, de parcă îşi reţinea lacrimile să cadă.

- A plecat. M-a părăsit. După ce toată lumea a aflat că Grace este însărcinată şi că eu sunt tatăl copilului, şi-a făcut bagajele şi s-a dus la părinţii ei în San Francisco. Nici măcar nu am apucat să îmi iau rămas bun.

Rose chiar nu ştia pe cine să compătimească mai mult, pe Asher sau pe Laura. În final, s-a decis că Laura merita simpatia ei mai mult.

- Ai încălcat regula noastră, Asher, a şoptit.

S-a întors cu faţa la perete, plimbându-şi degetele pe suprafaţa netedă şi rece. Era atât de pierdută în conversaţia ei cu Asher că nu l-a observat pe Lukas apărând în spatele ei.

- Am făcut un pact, îţi aminteşti? Că nu vom fi niciodată ca părinţii noştri. Nu ne vom căsători. Că nu vom fi atât de cruzi să aducem un copil în această lume. Blestemul Arrington se termină cu noi, a spus moale, vocea sa solemnă.

Cuvintele ei erau delicate, venind din partea cuiva care se simţea neîndreptăţit de o promisiune încălcată. Nu erau menite pentru Lukas. Dar adevărul crud din spatele cuvintelor sale l-au înţepat ca vârful unei săbii ascuţite.