Mâna omului mort

Capitolul VIII

Capitolul VIII

- A avut lichior în acea îngheţată? a întrebat Rose, încercând să meargă drept, în timp ce se plimbau prin holul hotelului Bellagio după ce au ieşit din Gelato.

- Am crezut că numele de Irish Whiskey a dat-o de gol? a spus Lukas, zâmbind batjocoritor, uitându-se la ea.

Rose s-a oprit brusc oferindu-i o privire plină de ură.

- Arg! Bastard viclean ce eşti!

- Hei, tu ai fost cea care mi-a zis că pot alege aroma. Şi cu modul în care ai înfulecat-o, nu este de mirare că te-a luat puţin ameţeala, a spus dând din umeri.

Rose era de-a dreptul enervată de atitudinea lui. Deja băuse două beri la restaurantul de tacos şi nu mai avea nevoie de alcool în sistemul ei. Din senin, nu se simţea atât de bine.

- Scuză-mă, trebuie să mă duc la toaletă, i-a zis, înainte ca privirea sa să studieze încăperea, căutând cea mai apropiată toaletă.

- Este una chiar după administrator. Te voi aştepta aici, a mormăit el, scoţându-şi telefonul şi apăsând pe doi.

Rose nu a avut nevoie să i se spună de două ori, aşa că s-a grăbit spre toaleta din spatele recepţiei.

- Reese, a spus Lukas în receptor.

- Tocmai voiam să te sun. Trebuie să pleci într-o oră. Am făcut toate pregătirile pentru bagajele tale, de asemenea. Te duci înapoi la apartamentul tău sau direct la hangarul avionului? a întrebat Reese în grabă.

- Nu mă mai duc, a răspuns categoric.

Nu a putut să audă nimic de la capătul celălalt timp de câteva secunde bune, după care i-a auzit vocea plictisită a lui Reese din nou.

- Desigur! Poţi să îmi faci o favoare, Lukas şi să te uiţi în pantalonii tăi să verifici dacă încă mai ai o sculă sau s-a transformat din senin într-o păsărică?

- Reese, a zis acesta pe tonul său serios, prevenind-o să nu întreacă măsura.

- Ai vreo idee câte sfori a trebuit să trag pentru a-ţi elibera programul pentru următoarea săptămână?

- Face parte din descrierea postului, nu-i aşa? Ca să faci lucrurile uşoare pentru mine sau ai nevoie de o împrospătare a memoriei? a mârâit.

- Nu îmi spune că eşti cu ea? a şuierat printre dinţi bruneta.

Lukas s-a ascuns într-un colţ al hotelului pentru a nu mai fi atât de expus oaspeţilor hotelului, dar şi-a ţinut ochii pironiţi pe recepţie, acolo de unde ştia că va apărea ea în câteva minute.

- Şi ce dacă sunt? a răspuns rece.

- Uite un sfat, Lukas. Fute-o, acum. Dacă nu o faci tu, o să o fac eu, doar ca să îmi descarc frustrările pe ea, a afirmat Reese.

- Uite un sfat, Reese. Alegeţi cuvintele cu înţelepciune. Sau o să te fac să le regreţi, i-a zis Lukas cu o voce atât de joasă şi de ameninţătoare că ea a trebuit să îşi ascundă un tremurat.

- Îmi cer scuze, Lukas, eu...

Nu a mai auzit restul explicaţiei locotenentului său, deoarece deja o văzuse pe ea îndreptându-se spre ieşire, privirea ei studiind încăperea, căutându-l sau asta spera.

A ieşit din colţul său pentru a se face vizibil, dar imediat ce l-a văzut, umerii ei au căzut de parcă era dezamăgită. Dezamăgirea ei l-a înţepat foarte tare, dar acesta nu a arătat acest lucru.

- Mai bine? a întrebat când a ajuns lângă aceasta.

Rose a răspuns cu un zâmbet puţin forţat. Ţinea în mână un fluturaş pentru un tur la Zona 51.