Mâna omului mort

Capitolul XVII - prima parte

Capitolul XVII

Reese a intrat în biroul lui Lukas la câteva ore după amiază. L-a găsit tastând ocupat la laptopul său. Nu şi-a ridicat privirea de pe ecran ceea ce însemna că dispoziţia lui nu dispăruse peste noapte.

- Antreprenorii sunt aici. Să îi trimit înăuntru? a întrebat Reese, punând cartea mare care conţinea toate câştigurile împreună cu facturi şi contracte, ce aveau nevoie de semnătura lui, pe masă.

Lukas nu s-a oprit din tastat, în timp ce a încuviinţat dând din cap. Avea nevoie de o mulţime de lucruri care să îi distragă atenţia în acea zi.

- Şi Jase Reid a sunat. A cerut să vă întâlniţi mai târziu. A zis că îl aştepţi?

De această dată Lukas şi-a dezlipit ochii de pe laptopul său, privirea devenindu-i gânditoare.

- Da. Returnează-i apelul şi spune-i că mă voi întâlni cu el în câteva ore, a răspuns.

Reese doar a încuviinţat nespunând nimic, îndreptându-se spre uşă.

- Reese, poţi să treci pe la Il Capriccio mai târziu. Domnişoara... a făcut o pauză când cuvintele i s-au oprit în gât. Arrington, mi-a dat demisia ei verbală aseară. Ai grijă de asta. Pune-o pe Anne să îi anuleze contractul pentru ca lucrurile să decurgă fără nici o problemă. Şi ai grijă să fie plătită cum trebuie.

- Cum doreşti, a răspuns Reese tăios înainte să iasă.

Imediat cum a ajuns pe hol, şi-a scos telefonul şi l-a sunat pe Marco.

***

Uşa care conecta camera principală a restaurantului cu bucătăria s-a deschis pentru a suta oară de la ora douăsprezece şi Rose tot îşi ridica privirea de la staţia sa pentru a verifica dacă el se hotărâse să îşi facă apariţia. Şi de fiecare dată inima ei îi cădea în stomac când vedea că nu era el.

Somnul a evitat-o noaptea trecută, iar când soarele a început să apară la orizont a renunţat la a încerca să doarmă, bând destulă cofeină pentru a o ajuta să treacă de acea zi. L-a trezit pe Asher pentru a-l pupa şi a-şi lua „la revedere", în cazul în care nu s-ar fi putut întoarce până pleca el la aeroport pentru zborul său din acea seară. Un Asher foarte mahmur a reuşit să îşi dezlipească trupul obosit de pe canapea pentru a-i oferi o îmbrăţişare. Rose i-a dat două mii de dolari - toate câştigurile ei de la Venetian - pentru ca el să plătească facturile şi să îi trimită lui Scar rata lunară. Ea nu i-a spus lui Asher despre Scar. „Nu încă", şi-a spus hotărâtă. Nu până când nu avea destule informaţii despre acel nenorocit care ar fi putut sau nu să fie bărbatul care îl omorâse pe tatăl lor.

I-a scris lui Alcee o scrisoare, mulţumindu-i prietenului ei pentru tot ceea ce a făcut pentru ea şi fratele ei. I-a promis că o să îl sune cât de curând putea. A scris o scrisoare scurtă şi concisă, punând-o pe tejghea lângă ghiozdanul lui Asher.

În timp ce a stat în pat, încercând să îşi facă trupul să se odihnească puţin, a luat o decizie. Avea să rămână în Vegas. Ar fi vrut să rămână la Il Capriccio, dar dacă Lukas Halstein avea să îi interzică, atunci nu avea să îl implore. Nu s-a mutat în Vegas pentru a fi tratată ca o leproasă. Se săturase de oamenii care o judecau pe ea şi pe familia ei în Haughton, pentru a suporta nebunii de genul lui Lukas Halstein în Vegas, de asemenea. Aşa că a început să îşi caute o altă slujbă în micile cazinouri. Nu avea educaţia necesară pentru a aplica pentru posturi de asistent de manager, dar ştia îndeajuns despre jocurile de noroc şi împărţitul cărţilor pentru a-şi depune Cv-ul la posturile de crupier sau barman. Era menţionat în contractul ei de la Il Capriccio că nu putea să lucreze în alte restaurante din cauza conflictului de interes, iar deoarece statutul ei în restaurant era încă nedefinit, alesese drumul sigur.