Mâna omului mort

Prolog

Ha, vin cu o noua poveste care e putin in afara genului meu normal de a scrie. Nu stiu daca mi-a reusit, deoarece nu a mai scris de foarte mult timp la persoana a treia din mai multe perspective narative :P Anyway, bare with me, will you? Si sper sa imi spune-ti ce parere aveti despre aceasta noua poveste.

A, si nu uitati sa votati daca v-a placut! Deasemenea daca aveti orice fel de intrebari puteti oricand sa imi lasati comentariu cu intrebarile voastre si voi incerca sa va raspund fara a strica povestea.

Si acolo unde sunt ghilimele sunt gandurile personajelor, iar acolo unde voi scrie cu italic si va fi pus intre ghilimele vor fi amintirile personajelor.

------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Mâna omului mort

Prolog

„-Mişcarea ta, Lukas, spune Alexander, sprijinindu-se de spătarul scaunului care semăna cu un tron, aşezându-şi coatele pe cotiere şi împreunându-şi degetele lungi.

Este una din poziţiile preferate ale tatălui său, pe care o foloseşte atunci când vrea să îşi intimideze oponentul. Una pe care Lukas a perfecţionat-o de-a lungul anilor.

Mâna lui Lukas planează deasupra tablei de şah, mişcându-se dintr-o parte în cealalta – deliberând ce piesă să mute. Îşi umezeşte buzele înainte să ridice tura albă, cu arătătorul şi degetul mijlociu, şi să o mute trei paşi în faţă.

Alexander scoate un sunet nemulţumit, dând din cap, în timp ce se apleacă spre tânărul Halstein.

- Când vei învăţa, fiule, că nu poţi să îţi sacrifici regina, dacă nu ai nici o şansă de a captura regele? îl mustrează Alexander, ridicându-şi sprânceana albă la fiul său de şaisprezece ani. Spune-mi, Lukas, care va fi următoarea ta mişcare, când voi face asta? întreabă cu un zâmbet condescendent, înainte să îi ia regina lui Lukas şi să o înlocuiască cu nebunul său negru.

- Pionul meu îţi va lua nebunul, răspunde el, imitând privirea arogantă a tatălui său – refuzând să se retragă.

- Poţi face asta, într-adevăr. Dar ce vei face când pionul tău este luat de tura mea, lăsându-ţi astfel regele vulnerabil pentru regina mea? continuă bătrânul Halstein, înainte să tragă adânc din trabucul său.

- Asta, fiul meu, se numeşte Zug-zwang. Tu nu mai deţii o poziţie ofensivă. Fiecare mişcare de acum încolo, pe care o faci îţi vă slăbii poziţia. Poţi doar să fugi şi să încerci să îmi eviţi asaltul până la cruntul sfârşit."

- Domnule Halstein.

Lukas a auzit pe cineva strigându-l.

- Lukas.

Înclinându-şi capul în direcţia sunetului, Lukas şi-a deschis ochii, chiorându-se din cauza luminii orbitoare a becurilor fluorescente de deasupra sa. Încercând să îşi alunge somnul, l-a văzut pe rus înclinându-se deasupra lui, în timp ce stătea pe pasajul dintre rândurile cu scaune din micul avion.

- Avem o problemă, a afirmat Vladimir pe o voce joasă.

- Scuzaţi-mă domnule. Dar vom ateriza în câteva minute. Trebuie să vă rog, să vă întoarceţi la locul dumneavoastră, l-a rugat stewardesa pe Vladimir, oprindu-se lângă acesta, înainte să se ducă spre locul ei, aproape de cabina pilotului.

Vladimir a mormăit nemulţumit, aşezându-se fără tragere de inimă pe scaunul din faţa Vikingului.

Lukas a rămas tăcut, întorcându-şi capul spre fereastră. Era întuneric beznă.

- Cât este ceasul? a bombănit, încercând să îşi facă gâtul uscat să coopereze.

Şi-a băgat mâna în buzunar, pentru a apăsa pe micul buton rectangular din lateralul telefonului său pentru a-l porni.

- Aproape şapte, a răspuns Vladimir, foindu-se în scaun.

Lukas a prins mişcarea lui Vladimir cu colţul ochiului, făcându-l suspicios instantaneu.

- Ce este? l-a întrebat cu un ton autoritar.

Lukas i-a ordonat lui Vladimir,înainte să se urce în avion, ca acesta să ţină legătura cu Mike şi Reese din oră în oră. Orice avea Vladimir de raportat, nu era de bine, judecând după privirea pe care o avea. Acesta nu era genul de persoană care să devină agitat uşor, iar după modul în care şeful lui de securitate rus îi evita privirea, nu putea să însemne decât că aveau un cod roşu.

Caldwell? Austin de LaBassiese?

Ea?

Nu. Nu ea. Nu putea să fie vorba despre fată. Ea era în siguranţă, în Las Vegas. Trebuia să fie.

- Este Ea, a spus Vladimir cu o dificultate nespecifică lui.

„La dracu'!"

- Nu încerca să mă manipulezi, Vladimir. Ce s-a întâmplat?

Lukas şi-a simţit timpanele strângându-se şi pocnind atunci când avionul şi-a început coborârea. A vrut să înghită aer pentru a uşura presiunea, dar seceta din gâtul său devenise şi mai agresivă.

- A fost arestată pentru crimă, a afirmat Vladimir, încercând din răsputeri să îi susţină privirea Vikingului.

„Nu. Nunununu!"

Ochii lui Lukas s-au îngustat, în timp ce încerca să se lupte cu dorinţa de a-şi conecta pumnul cu falca lui Vladimir. Nu era el vinovatul. Nu el a lăsat-o singură, plecând ca un laş în plină noapte pentru a nu da ochii cu ea.

Numai că acesta nu a terminat de băgat cuţitul în inima lui.

- Şi mai este ceva... Austin s-a suit într-un avion spre Las Vegas din Hong Kong acum o oră. Caldwell este cu el. Cineva cred că le-a zis că venim.

Era o cursă, deci. Iar Austin avea cel puţin un start de două ore.

Tocmai atunci şi-a amintit de visul pe care l-a avut. Părăsind-o în grabă nu a fost altceva, decât o greşeală fatală. Ştia asta, acum. Piesele lui Austin au fost puse în mişcare. El avea să se ducă după Ea. Era singura mişcare care l-ar fi slăbit enorm pe Lukas. Zug – al dracului – Zwang.

Scufundându-se mai adânc în scaunul său, putea să simtă cum lumea se învârtea mai rapid şi totuşi mult mai îngrozitor de lent decât şi-ar fi dorit.

„Asta nu se întâmplă." S-a gândit, dându-şi seama căşi-a sacrificat regina.Din nou.

Din păcate, chiar avea loc.