Mâna omului mort

Capitolul IV

Capitolul IV

- Nu ai făcut aşa ceva! a exclamat Webster, aruncându-i o mică privire lui Rose. Ai renunţat la trei regi?

- Da, am făcut-o, a zis, zâmbindu-i. Dar nu a fost nimic în comparaţie cu casa plină la care am renunţat ca tu să îl distrugi pe acel rechin asiatic.

Râsul lui Webster a răsunat prin maşină, în timp ce o conducea acasă.

- Cine ar fi crezut că o fată inocentă ca tine le poate juca pe acele balene ca un profesionist?

- Eu nu îi jucam cu adevărat, doar doream să stai în joc, deoarece fără ofensă, Webster, tu eşti cam prost la poker, a glumit ea.

Rose, spre deosebire de Asher, a moştenit talentul tatălui ei la jocurile de cărţi. Din când în când, se juca cu clienţii de la Emmanuel's şi îi storcea de parcă erau simple lămâi. Emmanuel nu păruse să fie deranjat de asta, deoarece Rose atrăgea clienţi care erau dornici să cumpere băuturi pentru a ignora sângerarea buzunarelor lor. Dar acesta era doar un simplu hobby pentru Rose, niciodată o profesie. Banii uşori erau întotdeauna uşor de pierdut - a învăţat această lecţie pe calea cea dură, datorită tatălui ei.

Webster nu a fost deloc ofensat, continuând să râdă.

- De aceea a crezut Lukas că complotam.

- Nu o făceam? a întrebat Rose uimită.

Caldwell a fost cel care a invitat-o, în prima instanţă. El, de asemenea, a plătit buy-in-ul de trei sute de dolari. Tot acesta a fost cel care a ales masa pentru ei, subliniind faptul că jucătorii acelui joc special erau rechini graşi, care nu le-ar fi păsat dacă îşi pierdeau banii.

- Vreau să zic că eu am crezut că acesta era planul, de aceea tu ai ales scaunul din faţa mea, ca noi să putem trimite semnale, nu?

Webster a încuviinţat, oprind maşina în faţa blocului unde era apartamentul lui ei.

- Da. O făceam. Şi noi facem o pereche bună, nu crezi? a întrebat, desfăcându-şi centura de siguranţă.

Fără să aştepte răspunsul lui Rose, Caldwell a ieşit din maşină şi a apărut lângă uşa ei, într-o secundă, pentru a o ajuta să coboare. Numai că Rose coborâse deja şi stătea în faţa lui, aşteptând să se dea din calea sa pentru a putea pleca. Însă acesta a continuat să îi stea în cale, uitându-se la ea, aşteptând ceva din partea ei. Ce, nu putea să spună.

- Ai vrea să o mai facem cândva? a întrebat într-un final plin de speranţă. Aşa cum ai spus, am nevoie disperată de ajutorul tău.

Rose i-a zâmbit timidă, strângându-şi trusa cu cuţite la piept, simţindu-se ciudat, ştiind că va trebui să îl refuze.

- Nu ştiu, Webster. Cred că m-am distrat destul cu cazinourile pentru o perioadă. Bunica s-ar rostogoli în coşciugul ei şi mi-ar înroşi fundul dacă ar afla că urmez drumul tatălui meu. În plus, deja mi-am dat cuvântul excelenţei sale că nu mă voi mai întoarce niciodată în cazinoul lui.

- Lukas nu deţine toate cazinourile din Vegas, Rose. Deasemenea, eu sunt banat în toate cele deţinute de el. Stai liniştită, noi nu ne vom mai face micul nostru act de Thelma şi Louise sub nasul lui Halstein.

Caldwell s-a apropiat de ea, încercând să o convingă şi şi-a ridicat mâna pentru a o atinge uşor pe obraz.

Chiar dacă a renunţat la accentul sudic atunci când s-a mutat în oraşul păcatelor, el încă mai avea câteva trucuri sudice ascunse în mânecă, care era sigur că aveau să funcţioneze cu Rose. Era din Louisiana, până la urmă. Şi ca toate celelalte fete din Sud, aceasta nu era imună la ispita unui gentleman.

În vreme ce Webster îşi făcea mişcarea, nu a observat Land Roverul SUV de un gri închis, care îi pândea din umbre, la doar două lămpi distanţă. Caldwell era inconştient de prezenţa bărbatului din spatele volanului, care arunca cu pumnale spre el, în timp ce o vedea pe Rose agitându-se sub atenţiile nedorite ale lui Caldwell.

„Încă un pas, nenorocitule. Mai fă un pas şi îţi sparg faţa," s-a gândit Lukas, încruntându-se, în timp ce observa cuplul.

Lukas aştepta de o oră în dreptul blocului ei pentru apariţia celor doi. Adresa ei se afla printre paginile pline de informaţii pe care le-a adunat Reese cu o seară în urmă.

După ce şi-a obţinut plăcerea de la un model de succes, s-a întors înapoi în apartamentul său de lux pentru a-şi elibera mintea. Putea să numere pe degetele de la o singură mână toate persoanele care aveau voie înăuntrul apartamentului său, de la ultimul nivel, deoarece el îşi rezolva afacerile în camera de rezervă, care se afla cu cinci etaje mai jos - incluzând aici şi culcatul cu cuceririle sale de o noapte. Dar chiar şi după sexul fierbinte, Lukas tot se afla pe marginea prăpastiei, fiind irascibil. Pe tot parcursul partidei sale cu modelul atrăgător nu s-a putut gândi decât la ea. Aşa că şi-a pornit laptopul şi a verificat pozele trimise de echipa de supraveghere în mail-ul său. Dispoziţia lui proastă doar s-a înrăutăţit, uitându-se la poze, în timp ce aceasta lua cina cu Webster. Arăta relaxată şi bucuroasă.

A trântit laptopul, închizându-l instantaneu. Văzuse îndeajuns.

Relaxată. Bucuroasă.

Lukas nu o văzuse aşa prima dată. Ea fusese fie apatică, fie înfuriată de fiecare dată când apăruse în preajma ei.

Vikingul nu ştia de unde apăruse acel val de emoţie, dar nu îi făcea nici un pic de plăcere. Nici nu s-a lăsat să se gândească la numele ei, fără să mai spună să îl rostească. Refuza să pună un nume acelei fete. Deoarece ştia că imediat ce avea să se gândească la aceasta ca la o fiinţă omenească, decât ca o entitate în vastul lui univers, atunci avea să admită că ea chiar conta, că însemna ceva pentru persoana lui. Ceea ce era absurd.

Lukas a strâns volanul cu toată puterea sa, privind interacţiunea dintre Rose şi Webster. Caldwell încă aştepta răspunsul ei, iar Lukas nu s-a putut opri din a zâmbi, un zâmbet ce i-a luminat chipul, când a văzut-o făcând un mic pas în spate. Strângându-şi geanta în dreptul pieptului.

„Atitudine defensivă clasică! Asta este fata mea!" s-a gândit Lukas, îngheţând când a conştientizat înţelesul cuvintelor ce i-au apărut în minte." Fata mea? Ce dracu' se întâmplă cu mine?"

A fost scos din starea meditativă când l-a văzut pe Webster luându-i mâna şi lăsând un pupic în urmă. A fost nevoie de tot controlul său pentru a nu sări afară din maşină şi a-l lovi pe bastardul linguşitor pentru tupeul de a o atinge.

„Este a mea!"

Un minut mai târziu, a văzut-o pe Rose intrând în bloc, lăsându-l pe tâmpit uitându-se după ea.

Lukas şi-a scos mobilul şi a apăsat pe numărul doi.

- Nu pot aştepta până săptămâna viitoare să cumpăr Il Capriccio. Îl vreau cât mai repede posibil. Mâine, chiar. Fă-o, Reese.

„O vreau acum!"