Mâna omului mort

Capitolul XIX - partea a doua

***

- Ai dreptate. Se pare că Lukas a găsit un nou caz de caritate, a spus Paige printre suspine în timp ce se învârtea frenetică prin încăpere.

Terminase de distrus camera. Lămpile, paharele de vin şi reviste erau aruncate peste tot pe podea şi era o gaură urâtă exact în mijlocul televizorului. Pernele şi patul fuseseră sfâşiate şi uşoare, albe pene fluturau peste tot.

Avea să plătească scump Lukas pentru ceea ce îi făcuse.

Când a părăsit-o în acea noapte, ea s-a forţat să se trezească. A făcut o baie lungă şi relaxantă, aşteptând ca alcoolul din sângele ei să fie eliminat. Când s-a simţit destul de prezentabilă, şi-a dat cu loţiunea preferată a lui Lukas, înainte să se îmbrace cu haina de blană pentru a-şi acoperii goliciunea. Cumpărase haina grea doar pentru Lukas. Blana pe pielea goală a fost întotdeauna slăbiciunea Vikingului şi o cunoştea mult prea bine.

A fost nevoie să mituiască multe persoane, dar într-un final a reuşit să afle locaţia lui Lukas de la un nou uşier. A aflat că el nu era la Luxor ci la Nordic. A luat acest fapt ca o invitaţie pentru ea pentru a-i ţine companie în apartamentul său. Era pe cale să bată la uşă când l-a auzit vorbind cu cineva, cu un accent provincial de tot râsul. S-a ascuns în ieşirea de urgenţă la capătul îndepărtat al holului când i-a auzit apropiindu-se de uşă. Falca i s-a încleştat privindu-l pe Lukas comportându-se ca un adolescent care nu putea să îşi ţină mâinile de pe uşuratica şatenă, care arăta ca ceva ce i s-a lipit de călcâiul pantofului ei. Aceştia aşteptau liftul, iar când l-a văzut pe Viking ridicându-i faţa târfei pentru a-i oferi un sărut îndelungat, Paige aproape a ţipat din adâncul plămânilor săi.

În timp ce se urcau în cutia de metal, Paige a reuşit să îi vadă faţa târfei, făcând-o să suspine uluită, recunoscând imbecilul crupier de la Manderley. Informaţia pe care a primit-o fusese corectă. Lukas avea o asociere neobişnuită cu acel crupier.

- Eşti sigură? a întrebat-o bărbatul de la celălalt capăt cu o voce adâncă.

- Da.

- Bine. Asta este bine. Te vreau în primul avion afară din ţară. Tu nu vei vrea să fii prin zonă când Vikingul va afla ce am de gând să fac cu târfa sa, a mormăit. O treabă excelentă ai făcut, Paige. Îţi voi transfera banii în contul tău din Londra.

- Păstrează-i. Îl vreau doar pe Lukas.

- Nu asta vrem toţi? a zis şi apoi a închis înainte ca Paige să poată răspunde.

***

- Cât de sigură eşti că nu folosesc o abordare diferită cu alte femei, de fiecare dată?

„Taci din gură, idiotule! Nu distruge asta şi doar taci dracu' din gură!" ţipa creierul său la el.

- Cui îi pasă? a zis, ridicându-şi nepăsătoare umerii, privirea ei rămânând fixată pe a lui, încercând să sune sfidătoare. Eu doar ştiu că al meu a fost mai bun. Şi mai ştiu că în acest moment, tu vrei să mă săruţi din tot sufletul tău, dar nu o vei face. Deoarece vrei să îmi dovedeşti că mă înşel. Deoarece asta este ceea ce facem întotdeauna. Dovedim că celălalt a greşit până când nimic altceva nu mai este corect.

- Te înşeli, a zis cu o voce răguşită înainte să distrugă distanţa dintre ei doi şi să o sărute brutal.

Posesiv. Lukas nu dădea doi bani dacă pierdea complet sau dacă se înşela. La naiba, ar fi fost în stare să admită că nu avusese dreptate niciodată în viaţa sa şi ea nu s-a înşelat niciodată, dacă asta însemna că ea avea să îi aparţină.