Mâna omului mort

Capitolul XIV - prima parte

Capitolul XIV

- Nu este deloc ceea ce crezi, a spus Rose resemnată, încercând să îi susţină privirea acuzatoare a lui Alcee.

„Dracu' să te ia Lukas Halstein! Du-te dracului!" s-a gândit posomorâtă, uitându-se la spatele capului Vikingului cum dispărea din coridor.

- Te-a forţat? a întrebat Alcee cu o voce guturală.

Mâinile lui s-au încleştat în pumni din cauza furiei şi de abia se abţinea să nu se ridice de pe scaun şi să îl înveţe nişte maniere pe acel înfumurat.

- Nu! a răspuns rapid.

Rose a încercat să treacă, din nou, prin revistă ceea ce s-a întâmplat în toaletă. Ceea ce a zis a fost adevărul. Lukas Halstein nu a hărţuit-o şi nici nu a atins-o fără permisiunea sa. Ei bine, nu fizic. El chiar încercase să îi fie de ajutor. Deşi modul lui era neconvenţional şi de-a dreptul descurajant, dar doar încercase să ajute. Dacă se gândea mai bine, ea a fost cea care l-a tras în cabină şi şi-a pus palma peste buzele lui. Mintea ei s-a întors la acel moment rapid când chiar contemplase cum ar fi fost dacă l-ar fi sărutat. „Să îmi bag picioarele! Ce este în neregulă cu mine?"

- Atunci ce făcea el cu tine în toaletă? a întrebat Alcee cu o voce plină de îndoială, care a scos-o instantaneu din gândurile ei.

- El doar... a încercat să găsească toate cuvintele potrivite pentru a explica ceea ce s-a întâmplat, doar că nu le-a găsit.

Încă o dată, l-a înjurat pe Lukas Halstein pentru că a făcut-o să se simtă ca o idioată, care nu ştia ce să spună.

- A venit să mă verifice, a ales, într-un final, să spună.

Acela era răspunsul. Sau cel puţin asta a presupus.

- Şi nimic nu s-a întâmplat? a continuat să împungă.

Rose începuse să devină agravată cu întrebările lui Alcee. Nu erau un cuplu. Nu îi datora nici o explicaţie. Nu era ca şi cum l-a înşelat cu Lukas Halstein.

Cu sprâncenele încruntate, i-a returnat privirea reprobatoare cu una plină de gheaţă.

- Nu s-a întâmplat nimic. El doar se joacă cu capul tău, asta este ceea ce face. Se joacă cu percepţiile oamenilor şi tu eşti un idiot pentru că îl laşi.

Alcee a fost luat prin surprindere de modul agresiv în care Rose i-a răspuns. Aşa că a făcut o mică pauză pentru a-şi aduna gândurile, înainte să deschidă gura şi să vorbească. De această dată nu a mai fost deloc dojenitor.

- Îmi cer scuze, Ro. Dar nu mă poţi învinovăţii pentru că m-am gândit la cea mai rea situaţie. O singură privire la acel tip şi ştii că aduce probleme. Eu doar nu vreau să te implici cu cineva ca acesta. Tu eşti mult prea... s-a oprit pentru a găsi cuvântul potrivit pentru a o descrie cum era ea pentru el. Specială pentru a sta cu cineva atât de corupt ca el.

Chiar dacă Rose putea să înţeleagă îngrijorarea lui Alcee, ea nu era atât de inocentă pe cât o credea. A lucrat în cea mai populară cârciumă din Haughton, unde localnicii deveneau agitaţi şi gălăgioşi după a treia sticlă de bere. Cu siguranţă putea să le facă faţă bărbaţilor de teapa lui Lukas Halstein sau Marcus Bianchi. Iar aceasta era de-a dreptul ofensată că el putea să creadă altceva.

A lăsat liniştea tensionată să mai domnească puţin, înainte să îi răspundă.

- Hai să uităm că asta s-a întâmplat vreodată, bine? Poţi să fii amicul meu şi să ai încredere în mine? l-a rugat Rose.

Aceasta chiar îl plăcea pe Alcee şi nu dorea ca prietenia lor să fie pătată de un asemenea incident. El tot arăta agasat, dar putea să simtă că încerca să fie înţelegător. Era un început promiţător. Aşa că i-a zâmbit înainte să îl apuce de încheietura mâinii drepte şi să îl tragă după sine afară din coridor şi în încăperea plină de oaspeţi.