Mâna omului mort

Capitolul XVI

Capitolul XVI

Rose a scotocit după chei înăuntrul genţii sale. Ar fi fost mult mai uşor dacă inima ei i s-ar fi calmat puţin.

„Ce dracu' tocmai s-a întâmplat?" s-a gândit. „Tocmai l-am sărutat eu pe Lukas Halstein? Eu?!"

Într-un final şi-a găsit cheile, reuşind să îşi descuie uşa. A oftat uşurată când a descoperit că Asher încă nu ajunsese acasă. Era sigură că arăta ca muma pădurii şi nu voia să trebuiască să îi explice fratelui ei de ce. Era convinsă că avea să fie o conversaţie lungă care ar fi fost încheiată cu Asher spunându-i: „ţi-am spus eu." A trântit uşa în urma sa, apoi a inhalat de câteva ori adânc pentru a se calma. Nu a funcţionat. S-a dus la frigider şi şi-a umplut un pahar cu apă minerală rece, bând-o dintr-o singură înghiţitură.

Nu era ca şi cum nu ar mai fi fost sărutată înainte. A avut parte de primul ei sărut când era la nunta lui Haylee, când avea optsprezece ani. Haylee era una din ospătăriţele de la Emmanuel's. Fusese căsătorită de trei ori înainte să îl cunoască pe soţul numărul patru, Jacob, despre care Rose credea că nu era de prietena ei. Dar Haylee părea fericită şi mulţumită cu Jacob, aşa că orice fel de opinie Rose avea despre mire a rămas pe vârful limbii sale. Rose s-a gândit că dacă Jacob era cel care putea să o facă pe Haylee fericită, atunci ea nu avea să se implice.

Înapoi la primul ei sărut, care fusese mai mult un atac decât o conexiune intimă. Fusese cu naşul mirelui, Bran, care fusese escorta lui Rose în ceremonia de căsătorie, deoarece era naşa miresei. La recepţie, Bran era beat înainte ca primul toast să fie făcut. Aşa că a fost un adevărat miracol când el s-a oferit să o ajute pe Rose cu aranjatul cadourilor în biroul lui Emmanuel, dar după zece minute de prefăcut că aranjează cadouri, şi-a făcut mişcarea. A apucat-o pe Rose pe la spate şi şi-a lipit gura, care-i mirosea a vodcă ieftină, de a ei. Însă, Bran evident a subestimat furia unei virgine. Înainte să îşi poată forţa limba în gâtul ei, l-a lovit în bijuteriile familiei atât de tare că se îndoia că ar putea să aibe copii în viitorul apropiat. A fugit din încăpere înainte ca el să îşi revină. În drumul ei, s-a lovit de Asher care i-a trebuit doar o singură privire pentru a ştii ce a făcut Bran sau ce a încercat să facă. Aşa că Asher împreună cu prietenul lui, Henry, s-au dus pentru a-i apăra onoarea şi a-l bătea pe Bran, decorându-l în sânge şi vânătăi până când Jacob a apărut pentru a-şi salva prietenul. Emanuelle l-a dat afară din bar, interzicându-i să se mai întoarcă sub ameninţarea cu moartea dacă avea să mai calce în barul său.

Rose încă se mai cutremura dezgustată de fiecare dată când îşi amintea de acel incident. Bran i-a furat primul sărut, iar ea a făcut tot ceea ce a putut să blocheze acea amintire.

De acea dată era diferit, însă. Sigur, Lukas Halstein nu i-a cerut permisiunea, dar ceea ce o surprindea cel mai tare era reacţia ei. Deşi, era mai puternic decât ea, aceasta nu s-a luptat împotriva lui cu adevărat. Dacă ar fi fost sinceră, ar fi putut să jure că dorea ca el să o sărute.

„Ce este în neregulă cu tine, Rose? Lukas Halstein? Serios?"

Şi-a umplut din nou paharul cu apă, bându-l la fel de rapid ca pe primul. Se simţea însetată. Probabil din cauza modului eratic în care respirase în lift. Sau poate din cauza fluturilor ce se aflau într-o stare frenetică din burta ei, care sugeau toate lichidele din trupul său. Încă o dată, şi-a blestemat corpul trădător.

De ce nu l-a împins mai devreme? Nu numai că nu a întrerupt contactul rapid, ea l-a tras mai aproape. Şi de ce Dumnezeului a trebuit să scoată acel sunet când limba lui îi devasta gura? Nu avea nici un răspuns.

A înlăturat acel gând, în timp ce mintea sa a început să îi amintească de fiecare secundă a acelei nopţi bizare, pe care tocmai o încheiase. A aflat că Lukas Halstein era cumpărătorul misterios al restaurantului Il Capriccio. Aproape fusese prinsă într-o situaţie compromiţătoare cu angajatorul ei de fosta şefă. Şi ultima şi cea mai ciudată şi înfricoşătoare dintre toate, s-a întâlnit faţă în faţă cu bărbatul care a reuşit să îi scape printre degete în ultimii unsprezece ani. Să spună că asta fusese de departe cea mai plină de evenimente noapte nu ar fi îndeajuns să descrie noaptea.