malevolent | seria Madness (part. III)

Capitolul cincisprezece

Odată ajunsă la o oră de chimie de clasa a VIII-a, un profesor ne-a spus că calculul matematic al unei probleme ar putea salva viețile oamenilor. După doi ani, a murit într-o excursie în Alpi. Nu avea nimic de-a face cu asta, dar m-a învățat să nu cred în matematică. Pentru că nici măcar calculul nu m-ar ajuta în situația în care m-am aflat în acea duminică.

Se poate că tocmai am auzit ceea ce am auzit? Nu puteam sta în fața mamei lui Ward. În fața mamei sale, despre care îmi povestea în casa lui...

Femeia a ridicat o sprânceană, fără să își ia niciodată ochii de la mine, fără să își coboare niciodată mâna întinsă. Cumva m-am forțat să îi cuprins mâna. Șocul mi-a blocat creierul. Tocmai am vorbit cu mama lui Ward. Cu femeia care l-a născut, și nu, asta nu putea fi real.

Sofia Easton mi se părea fragilă și delicată, așa că îmi era teamă să o strâng mai tare.

Totuși, m-a surprins pentru că și-a închis degetele pe mâna mea cu mare forță, apoi a strâns-o cu nerăbdare și entuziasm. Nu mi-am putut lua ochii de la ea, așa că am rămas acolo, uitându-mă la ea, cu gura întredeschisă și cu expresia goală.

Trebuie să fi arătat foarte amuzant, pentru că mama lui Kane a izbucnit în râs la expresia mea surprinsă și îngrozită. Zâmbetul care i-a luminat chipul, ca prin farmec, i-a luat câțiva ani frumoși.

- Iubito, știu că probabil ești puțin surprinsă, dar te rog să începe să respiri pentru că arăți de parcă ești pe cale să leșini. a spus ea amuzată, cu ochii ei verzi fulgerând

M-am simțit ca naiba. După câteva secunde lungi de tăcere, în cele din urmă am respirat adânc, ridicându-mi pleoapele și scoțând un geamăt ușor.

- Îmi cer... scuze. m-am bâlbâit, cu vocea răgușită, încercând să pun totul laolaltă, dar creierul meu părea să se fi scurtcircuitat, mi-am lis buzele crăpate, apoi le-am apăsat într-o linie subțire. Nu prea știu ce se întâmplă acum.

Am eliberat o respirație, simțind că energia se risipește odată cu ea.

Confuzia mea a amuzat-o și mai mult pe mama lui Kane, în timp ce ea râdea din nou încet, clătinând din cap.

- Dragă, relaxează-te. a spus ea cu dulceață

Dacă Ward era fiul ei, trebuie să fi fost adoptat.

Doamna Easton se întoarse cu grație către Ingrid, care mă privea amenințător.

- Dragă, ai putea să mergi la cantină? Aș vrea să vorbesc cu Blake pentru o clipă. a început ea și aproape că m-am înecat cu propria mea salivă

A vrut să vorbească cu mine? Singure?

Ingrid, stând în apropiere, se uită la femeie. Și-a încrucișat brațele peste piept și a oftat. Nu a fost convinsă de idee.

- Esti sigură? a întrebat ea

- Sunt o fată mare, iar Blake nu este o sociopată. a mormăit Sofia, apoi s-a uitat la mine cu coada ochiului cu un zâmbet. Ei bine, cel puțin nu pare.

Nu am spus nimic în timp ce Ingrid m-a privit atent, apoi a părăsit camera, lăsându-ne în pace.

S-a lăsat tăcerea. M-am simțit al naibii de copleșită pentru că nu eram pregătită pentru asta. Ingrid nici măcar nu a menționat că voi avea parte de o asemenea surpriză! Nu aș fi crezut că este o vizită la mama lui Kane!

- Nu am de gând să te mănânc. spuse doamna Easton

- Îmi pare atât de rău, dar habar nu aveam unde vrea să mă ducă, și nu sunt... am scăpat într-o respirație