malevolent | seria Madness (part. III)

Capitolul treizeci și unu

În final, capitolul mult așteptat, relatat din perspectiva lui Kane Oliver Ward.

Campbell: Cu un creier uimitor de matematician, ajută bietul suflet și să își facă tema la această materie stupidă.

Am vrut să izbucnesc în râs. Fata asta ar putea fi cu adevărat insuportabilă uneori, dar cred că asta făcea parte din farmecul ei. Când vine vorba de a fi iritant, cu siguranță i-a depășit pe toți ceilalți. În plus, nu am mai întâlnit de multă vreme pe cineva atât de prost la matematică. Poate că e ciudat, dar după un timp mi-am dat seama că nici nu mă deranjează să fiu tutorele ei privat.

Kane: Nu crezi că e mai bine dacă o faci singură? Dacă o rezolv pentru tine, nu vei înțelege nimic

Campbell: Oricum nu o să înțeleg, așa că nu are sens.

Am râs scurt. I-am trimis rapid lui Campbell un mesaj că mă voi ocupa mai târziu și îmi pun telefonul în buzunar.

Însă râsul meu a atras atenția lui Xander Finley, care m-a privit cu o sprânceană ridicată, fiind mai mult ca sigur că vorbeam cu ea. Băiatul mă privi lung iar eu mi-am rotit ochii peste cap

- Nu înțeleg ce aștepți. spuse el, apoi privirea lui se îndreptase către TV, unde meciul de la FIFA era în rulare

- Despre ce vorbești?

Uram când prietenii mei aduceau vorba de mine și de Campbell.

- Fata asta este un vis. Nu am mai întâlnit de multă vreme o tipă atât de grozavă și cu adevărat armonioasă. În plus, poate să te suporte. adăugă degajat, ridicând din umeri

I-am aruncat o privire și el a oftat.

- Poate că nu o cunosc de mult pe Blake, dar știu că este o fată grozavă. Aș dori să încerc cu ea, daca nu ar fi un singur obstacol.

- Dacă nu ar fi obstacolul că ești un prieten minunat? am batjocorit, cu vocea picurând de ironie

Xander a zâmbit fals și a dat din cap, apoi a oftat, lăsându-se pe spătarul canapelei.

- Exact.

Anumite reguli mi-au fost insuflate încă de la o vârstă fragedă. Printre altele, emoțiile nu ar trebui să joace un rol important în viață. Când a venit Stefania Finley, am simțit. Am simțit multe, de aceea am trăit despărțirea noastră, deși retrospectiv m-am bucurat că s-a terminat. Nu am văzut cât de răsfățată și de egocentrică era. Plecarea ei mi-a deschis ochii, deși mi-a luat mult timp să înțeleg. Dar Stefania m-a schimbat. Am învățat că atunci când îți suprimi sentimentele și emoțiile, totul devine mai bine.

Campbell a schimbat asta puțin, dar nu complet. La începutul relației noastre, tot ce îmi păsa era să mă răzbun pe tatăl ei. Cu toate acestea, cu fiecare clipă petrecută lângă ea, am devenit din ce în ce mai convins că e cu adevărat o tipă de gașcă. Nenorocitul acela a rănit-o și nu am vrut să o rănesc și eu. Era inofensivă. Poate un pic prea bună pentru lumea asta, dar am respectat astfel de oameni pentru că erau sinceri cu privire la cine sunt. Nu știam cum s-a întâmplat, dar de la întâlnire la întâlnire, de la conversație la conversație, m Campbell a devenit dintr-o dată cineva în viața mea. Întotdeauna am avut un cerc închis de prieteni pentru că nu aveam nevoie de mai mult. Dar am lăsat-o să intre în lumea mea.

Pur și simplu nu știam că consecințele acestei decizii mă vor lovi atât de repede.

Mi-a plăcut să fiu cu Blake pentru că m-a făcut să mă simt din nou, dar într-un mod diferit decât cu Stefania. Asta a fost ciudat. Mi-au plăcut lucrurile mici simple și nu am mai avut așa ceva până acum. M-a atras caracterul ei și m-a interesat felul în care a privit viața. Prin urmare, întâlnirea cu ea m-a făcut să mă simt mulțumit. Nu știam de ce, dar uneori era capabilă să mă ajute, deși uneori pentru a mă ajuta mai întâi trebuia să consulte un om nebun. Și nu puteam nega că nu am fost atras de ea.