malevolent | seria Madness (part. III)

Capitolul douăzeci și nouă

M-am așezat mulțumită pe colț, servind ceai cald. Beverly Hills era în întuneric, era deja trecut de unsprezece noaptea. Din când în când auzeam zgomotele orașului venind din spatele ferestrei deschise. O pătură pufoasă îmi acoperea picioarele, iar sitcomul meu preferat rula în fundal. Cel mai bun lucru la această seară, însă, a fost că nu am petrecut-o singură. Mi-am întors involuntar capul și am aruncat o privire înspre cealaltă parte a patului, unde ședea Kane.

Băiatul s-a uitat plictisit la ecranul unde au apărut scene din episodul serialul The Simpsons. Și-a sprijinit capul pe tăblie. Și-a tras gluga hanoracului său gri supradimensionat peste ea și câteva șuvițe nestăpânite din părul lui întunecat ieșeau de sub material. Și-a întins picioarele în fața lui și și-a ținut mâinile în buzunarele hanoracului. Chiar dacă avea din nou cearcăne sub ochi și părea obosit, tot arăta impecabil și părea relaxat.

M-am bucurat că Stefania nu ne-a stricat seara intrând în apartamentul lui. Atmosfera a fost tensionată câteva zeci de minute după ce ea a plecat, dar apoi s-a relaxat încet. Am terminat de gătit în tăcere și apoi am mâncat o masă caldă.

Ne-am hotărât să urmărim ceva. Kane nu a spus mare lucru. Nu știam dacă se gândea la mama sa sau la cuvintele lui Stefania. Am încercat să îl conving că ceea ce a spus Finley nu m-a deranjat. Ea a fost ultima persoană pe care aș fi crezut-o, dar Kane a confirmat că spunea adevărul...

Eram îngrozită că Stefania ar putea avea un impact asupra relației noastre.

Dar nu am urmărit asta pentru că nu voiam să mă cert cu Kane. Nu când trecea prin experiența moartea mamei lui și făceam tot posibilul să îl ajut.

- Te holbezi din nou. a spus el deodată, smulgându-mă din gânduri

Am clipit surprinsă. Nici măcar nu s-a uitat la mine, doar a răsfoit canalele. Nici nu știam în ce moment a ajuns la telecomandă.

Am înghițit și am pus ceașca de ceai pe masă.

- De unde poți ști asta dacă nu te uiți în direcția mea? am întrebat ușor sarcastic, îndreptându-mi pătura

Eram încă doar în lenjerie intimă și tricoul vișiniu al lui Kane. Mi-am încrucișat picioarele la genunchi și mi-am pus mâinile pe coapse.

Mi-am îngustat ochii la el în timp ce el a ridicat din umeri.

- Cred că toată lumea simte când cineva îi privește. Și o faci atât de intens încât nu poți să nu simți asta. a adăugat el cu un zâmbet batjocoritor

În cele din urmă, a întors capul și s-a uitat la mine. Am avut o bătălie cu privirea tăcută pentru o vreme, dar de când l-am cunoscut, am fost groaznică la asta. La mai puțin de cinci secunde mai târziu, am simțit o senzație de furnicături pe coloana vertebrală, care m-a făcut să cedez automat și să privesc înspre televizor. Eram sigură că era fericit, ceea ce m-a făcut și mai nervoasă.

- Dar nu e nimic rău. a adăugat el după un timp, apoi l-am simțit privindu-mă intens. Îmi place când te holbezi la mine.

Mi-am rotit ochii peste cap, supărată pe mine că un text stupid spus cu vocea aia joasă era suficient pentru ca o droaie de fluturi nenorociți să se trezească în stomacul meu. Sau molii.

Eram pe cale să spun ceva când mi-a atras atenția o cutie mică de pe suportul televizorului. Era lângă PlayStation și am recunoscut jocul chiar și de la distanță.

- Ai șah? am întrebat entuziasmată și am aruncat pătura de pe mine, apoi m-am ridicat din canapea

- Da. a răspuns el. Mă joc foarte mult cu Raven și Xander. Din această gașcă, ei sunt singurii care sunt suficient de inteligenți și știu să joace. Totuși, sunt încă mediocri. a adăugat el cinic și mi-am dat ochii peste cap