malevolent | seria Madness (part. III)

Capitolul douăzeci și patru

- Campbell. Ward a încercat să spună ceva între sărutările pe care le tot apăsam în gura lui

Nu aveam de gând să mă opresc când, în sfârșit, l-am avut cu mine după două săptămâni.

- Campbell... Blake.

Mi-am dat ochii peste cap și apoi m-am desprins de buzele lui, pe care le-am încălzit cu sărutări. Am clipit rapid, aplecându-mă câțiva centimetri în spate pentru a-l vedea mai bine. Stăteam încă foarte aproape, cu mâinile pe ceafa lui. Kane a continuat să îmi atingă spatele, cu zâmbetul lui viclean pe buzele sale. Era foarte mulțumit de reacția mea, care de fapt... nu prea îmi păsa.

După o clipă, și-a înclinat ușor capul și s-a uitat la mine cu o sprânceană ridicată.

- Știam că ți-a fost dor de mine, dar sunt surprins că ți-a fost atât de dor de mine. a repetat el ceea ce încerca să spună mai devreme

Vocea lui răgușită m-a făcut să tremur.

- Nu mi-a fost deloc dor de tine. am mințit, punând o față neutră

M-am uitat la maxilarul lui și la buzele ușor umflate, pe care le-am chinuit câteva minute, entuziasmată să îl văd în sfârșit.

Kane pufni pe sub răsuflare, privindu-mă cu milă.

- Haide? am întrebat cu voce înaltă. Am vrut doar să sărut pe cineva și tu ai răspuns la sărut.

- Mă folosești. Din nou... gemu el dramatic, strâmbându-se

Mi-am rotit ochii peste cap și am apucat șnurul glugii hanoracului lui. M-am uitat la trunchiul lui, simțindu-i privirea pe fața mea.

- Ce cauți aici? am întrebat pentru că eram extrem de curioasă

Kane oftă, ridicând nonșalant din umeri.

- Ți-am spus deja că am trecut în vizită.

- Kane. am început eu avertizând, iar el și-a dat ochii peste cap, oftând și strângându-și brațele în jurul taliei mele și mai puternic

Nu m-a deranjat deloc.

- Trebuia să fac ceva în Beverly Hills, așa că am ajuns acum două ore. a explicat el. M-am gândit să trec pe aici înainte să plec din nou.

- Ce drăguț. am batjocorit, apoi l-am împins puțin pentru că am observat că era puțin mișcat. Nu mai fi nervos.

- Atunci nu mă supăra. a spus el cu voce joasă

- Este plictisitor aici fără tine. am mormăit în timp ce el și-a mutat încet mâinile în jos pe șoldurile mele, apoi și-a strâns degetele în jurul lor

Era atât de familiar... și se simțea al naibii de bine. A făcut-o mereu și mi-a plăcut. Durerea nu era deloc neplăcută, deși uneori îmi lăsa urme pe piele. Urme pe care numai el le-a putut vedea mai târziu.

- Este evident, doar m-ai atacat din prag.

Bineînțeles că nu s-a putut abține și a trebuit să menționeze expresia mea excesivă de bucurie. Sau poate am vrut doar să îi mulțumesc pentru un cadou minunat de Ziua Îndrăgostiților?

- În primul rând, nu ai intrat pe ușă, așa că nu există prag, și în al doilea rând... m-am oprit, neștiind cu adevărat ce să spun

Kane pufni batjocoritor când îmi pierdusem cuvintele.

Am pufnit și i-am apucat gluga, apoi i-am smuls-o repede de pe cap. Primul lucru pe care l-am observat a fost părul lui mai lung, indisciplinat, cu o viață proprie. Arăta chiar mai bine decât de obicei cu această coafură.