Jucătorul Alpha [Volumul 1] 18+

Capitolul 115 - Coșmaruri

~Nina~

Enzo m-a condus acasă în acea seară. Când am coborât de pe motocicleta lui, mi-am dorit atât de mult să rămân cu el. Puteam să plecăm împreună pe motocicleta lui și să nu ne mai întoarcem niciodată în acel loc, dar, în același timp, știam că avea dreptate în privința relației noastre. Dacă avea cu adevărat o parteneră predestinată, nu era treaba mea să îl despart de ea.

"Mulțumesc", am spus, stând lângă motocicleta lui și tremurând în vântul rece de toamnă. "Îți apreciez bunătatea."

Enzo a dat pur și simplu din cap înainte de a pleca. În timp ce îl priveam cum se îndepărta cu lacrimi, am clipit. M-am întors în camera mea și am încercat să dorm, dar nu am putut. De fiecare dată când adormeam, aveam coșmaruri necruțătoare despre Edward care se întorcea să mă tortureze sau să mă răpească.

În cele din urmă, după o oră de zvârcolit și răsucit, am început să mă simt claustrofobă în dormitor și am decis să ies puțin afară. În timp ce îmi puneam niște haine călduroase și îmi încălțam adidașii pentru a ieși afară, nu m-am putut abține să nu mă gândesc că timpul petrecut în mica temniță a lui Edward îmi afectase capacitatea de a sta într-un spațiu închis pentru foarte mult timp.

Aerul era rece și iute când am ieșit afară, dar era răcoritor pe pielea mea înfierbântată și era liniștitor. Cum toată lumea dormea, campusul era întunecat și liniștit.

M-am plimbat puțin cu mâinile în buzunare, uitându-mă la pământ în timp ce mă gândeam la toate. În cele din urmă, am privit cerul și mi-am dat seama că stelele erau clar vizibile, așa că m-am oprit într-unul dintre multele parcuri mici ale campusului și m-am întins în iarbă. Poate că aș putea să adorm aici - dacă ar fi o posibilitate.

Inima mea a început să mă doară un pic mai puțin pe măsură ce priveam stelele. Era amuzant să mă gândesc că, în urmă cu doar câteva luni, nu eram nici pe departe conștientă de existența vârcolacilor, iar acum se dovedea că eu însămi eram unul.

Ceea ce mi se părea și mai amuzant era că, cu câteva luni înainte de asta, înainte chiar de a-l cunoaște pe Justin, nu mă interesa absolut deloc dragostea, iar acum tânjeam după exact opusul tipului de bărbat la care m-aș fi gândit vreodată. Pe atunci eram concentrată exclusiv pe muncă și școală. Uneori, îmi doream să mă întorc la asta. Era mult mai simplu înainte.

Dintr-o dată, șirul gândurilor mele a fost întrerupt de sunetul pașilor care răsunau pe trotuar în noaptea liniștită. Am ridicat capul să văd cine venea, pregătită să fug sau chiar să mă lupt dacă ar fi fost Edward sau Lisa, dar m-am relaxat când am văzut cine era.

Enzo.

"Ce faci aici?", a spus el, oprindu-se în fața mea și blocându-mi vederea stelelor din locul în care zăceam. Am ridicat din umeri.

"Nu am putut să dorm. Nu am vrut să stau înăuntru."

"Nu plănuiești să dormi aici, nu-i așa?"Am chicotit. "Ce cauți aici?" Acum, Enzo a fost cel care a ridicat din umeri.

"Te-am văzut prin fereastra mea. M-ai cam îngrijorat. Te pui în pericol dacă stai aici, știi?"

"Păi, atunci rămâi cu mine", am spus eu, mângâind iarba de lângă mine. "Nu vreau să mă întorc înăuntru."

Enzo a ezitat o clipă înainte de a ceda în cele din urmă și de a se așeza lângă mine cu un oftat. M-am întors să privesc stelele și l-am văzut uitându-se la mine cu coada ochiului înainte de a înclina capul pe spate și a privit în sus împreună cu mine.