Jucătorul Alpha [Volumul 1] 18+

Capitolul 182 - Loialitate

~Enzo~

După ce Selena m-a atins, am leșinat. Nu m-am trezit decât mult mai târziu, când soarele strălucea prin fereastră.

Capul meu era încă blocat într-o ceață groasă se învârtea amețitor. Odată ce amețeala a început să treacă, am gemut și m-am ridicat într-o poziție așezată, în timp ce îmi priveam împrejurimile; încet, am început să recunosc camera în care mă aflam acum ca fiind dormitorul care îmi fusese dat ultima dată când am fost la conacul Regelui Alfa.

Cu toate acestea, aveam o bătaie în cap care mă făcea să mă întreb cum de am ajuns în camera asta. Ultimul lucru pe care mi-l aminteam era că plecasem din biroul Regelui Alfa cu Selena. Îmiaminteam că tatăl meu se purtase ciudat, ca și cum nici măcar nu știa cum sau de ce am plecat și nu-și amintea să mă fi ajutat să scap, și când am încercat să spun ceva despre asta, Selena trebuie să fi folosit un fel de vrajă asupra mea pentru a mă împiedica să vorbesc.

Dintr-o dată, pe măsură ce îmi reveneam încet în simțiri, am început să observ ceva mișcându-se lângă mine în pat. Mi-am întors încet capul, ochii mi s-au mărit. Selena era întinsă lângă mine.

Cum a ajuns aici? Eu nu-mi amintesc nimic după ce ea mi-a atins fruntea mea cu degetul mare, chiar după ce am plecat din biroul Regelui Alfa...

Aproape ca și cum nici nu ar fi dormit, ochii i s-au deschis brusc și s-a uitat direct la mine. Un zâmbet leneș i s-a răspândit pe față și ea s-a întins, arătându-și mijlocul în cămașă, și s-a rostogolit pe o parte ca să mă privească.

„Bună dimineața, frumosule", a răcnit, vocea ei joasă și groasă ca melasa. „A fost uimitor."

M-am încruntat în timp ce încercam să-mi storc creierii. „Despre ce vorbești?" Am întrebat, simțind că încep să mă panichez ușor, în ciuda eforturilor mele de a-mi păstra calmul. „Ce a fost uimitor?"

Selena a chicotit. „Ei bine, noaptea trecută, desigur!", a răspuns ea cu un chicotit ironic. "Nu-ți amintești, prostuțule? Am crezut că vrei să aștepți până la căsătorie... Ce te-a făcut să te răzgândești?"

Ochii mi s-au mărit. Nu... nu puteam să fac sex cu Selena. Nu-mi aminteam nimic din noaptea precedentă. Am sărit repede în picioare și m-am îndepărtat de pat, scuturându-mi viguros capul.

„Nu am făcut sex", am spus eu, simțind cum inima începe să-mi bubuie și cum stomacul începe să mi se învârtă. „Nu aveam cum".

Zâmbetul Selenei s-a transformat într-o bosumflare. Ea și-a împins buza de jos în afară ca un copil și și-a bătut genele. "Tu... Tu chiar nu-ți amintești?" a spus ea, vocea tremurându-i teatral. 

"A fost prima noastră dată. Am crezut că e ceva special..."

Am făcut o pauză. Nu puteam să cred că i-aș fi fost infidel Ninei. Nu... Pur și simplu nu aș fi crezut. Dar, de asemenea, nu puteam s-o avertizez pe Selena că e ceva în neregulă, așa că, încă o dată, a trebuit să intru în jocul ei. Mi-am încruntat fruntea ca și cum m-aș fi gândit, apoi mi-am forțat un zâmbet și m-am apropiat din nou de pat.

„Știi ce?" Am spus, așezându-mă pe marginea patului. "Îmi amintesc. Îmi pare rău... Sunt doar obosit."

Selena a mai zâmbit o dată și s-a așezat. Purta un tricou mic și strâmt și pantaloni scurți care practic arătau ca lenjeria intimă, și nu-mi plăcea să o spun, dar arăta... sexy. De fapt, cu cât mă uitam mai mult la ea, cu atât mai puțin chipul Ninei îmi apărea clar în minte.

A fost doar pentru o fracțiune de secundă, dar am jurat în timp ce mă uitam la corpul Selenei că numele „Nina" nu era nici măcar un nume pe care îl mai auzisem... Cine era Nina?

Nu! mi-am zis, scuturându-mi capul și mi-am rupt privirea de la Selena. Era clar că mă vrăjea cumva. Bineînțeles că știam cine era Nina; ea era iubirea vieții mele și nu aș fi făcut sex cu Selena pentru că o iubeam pe Nina și nu voiam decât să îi fiu fidel. Trebuia să-mi iau tatăl și să plec din locul ăsta ca să mă pot întoarce la Nina, care urma să fie partenera mea după ce o plăteam pe vrăjitoare să-i ridice blestemul. Nu puteam lăsa magia Selenei să mă facă să uit atât de ușor. Trebuia să mă lupt cu ea.

„Deci", a spus Selena, rupându-mi șirul de gândire, „ce vrei să faci astăzi? Vreau să merg la o întâlnire. Putem merge la cumpărături, sau să mergem la film, sau..."

Am scuturat din cap, păstrându-mi privirea departe de ea. "Sunt foarte obosit, de fapt", am spus în timp ce încercam să-mi păstrez tonul vocii cât mai nonșalant și inocent posibil. "Îmi pare rău. Poate că putem merge mâine?"

Selena a făcut o pauză. Mi-am simțit inima sărindu-mi în gât în timp ce mă întrebam ce va spune sau ce va face în continuare, dar spre surprinderea mea, nu s-a agitat din cauza asta.

„Nici o problemă", a răspuns ea cu o voce aproape cântată. Apoi s-a îndreptat spre ușă; cu coada ochiului am putut vedea cum își mișca șoldurile seducător, dar mi-am ținut privirea lipită de podeaua din fața mea pentru a nu mă lăsa din nou constrâns de trucurile ei. "Mâine, atunci. Odihnește-te... Ne vedem mai târziu în seara asta pentru runda a doua."

Am dat din cap, forțând un chicotit stânjenitor. „Sigur că da", am mințit, deși știam foarte bine că îl voi prinde cumva pe tatăl meu și voi pleca naibii de aici înainte să se întâmple asta. „Ne vedem mai târziu." 

De îndată ce am rămas singur, am început să mă plimb și să pun la cale modalități de a ieși. Nu puteam pierde timpul, dar trebuia să am și tact. Poate că, dacă aș fi așteptat puțin și l-aș fi găsit pe tatăl meu, făcând să pară că stăteam cu el la prânz sau ceva de genul ăsta, aș fi putut profita de ocazie pentru a-i spune ce se întâmplă și să-l scot de aici. Dar m-ar crede, sau vrăjile Selenei erau deja prea adânc înrădăcinate în mintea lui? Aproape că am început să mă întreb dacă nu cumva ar trebui să fug și să găsesc pe cineva care să deschidă un portal pentru mine în cel mai apropiat oraș, dar nu puteam să îmi părăsesc tatăl în felul acesta. Nu numai asta, dar Selena era sigură că mă urmărea ca un șoim. Am fost atât de prost că am crezut că ea chiar a crezut ceva din ceea ce am spus cu o noapte înainte în pădure. Sau poate, am fost cel care a fost condus în capcana ei. Dar trebuia să fie ceva ce puteam face.

Brusc, mi-a venit o idee: Regele Alfa. Trebuia să mă întâlnesc cu el în această dimineață pentru a discuta despre nuntă. Dacă aș putea ajunge acolo un pic mai devreme și să-i spun totul, era sigur că mă va crede.

Fără să mai pierd o clipă, m-am îmbrăcat repede și am deschis ușa ca să mă duc să-l găsesc pe Regele Alfa înainte să înceapă întâlnirea.

Dar, după cum s-a dovedit, aveam dreptate că Selena mă urmărea ca un șoim. Probabil că își făcuse lupul să-și retragă mirosul, la fel ca mine cu o seară înainte, pentru că nu i-am simțit mirosul prin ușă. Și ea încă stătea acolo cu un zâmbet mare pe față.

„Băiat obraznic", a spus ea, punându-și mâna pe pieptul meu și împingându-mă înapoi în camera mea. "Știam eu că nu vei fi bun de nimic. Dar e în regulă; știu cum să mă descurc cu băieții răi."