Jucătorul Alpha [Volumul 1] 18+

Capitolul 16 - Ultima zi

~Nina~

Era luni, ceea ce însemna că era în sfârșit ultima mea zi de stagiu. Tot ce trebuia să fac era să trec de ziua asta, iar apoi puteam să mă duc la decan și să-i spun că încă mai vreau să fiu repartizată.
Sincer, îmi plăcea medicina sportivă. Îmi plăcea și Tiffany, și eram tristă că voi fi repartizată. Dar era singura modalitate de a mă descurca din încurcătura asta cu toată lumea. Speram doar că drama nu va fi prea mare astăzi, după ceea ce s-a întâmplat la petrecerea de vineri seara.

Am ajuns la tura mea în jurul orei nouă dimineața. Tiffany stătea la biroul ei, uitându-se la hârtii, când am intrat în biroul ei.

"Bună dimineața!", a spus ea cu vocea ei obișnuită și veselă. "Ești pregătită pentru runda a doua a examenelor fizice?".

Am dat din cap, deși chiar îmi venea să țip. Tiffany îmi explicase deja ce urma să implice în timpul examenelor fizice - în prima rundă, săptămâna trecută, am luat semnele vitale și am efectuat verificări generale ale stării de sănătate, apoi astăzi urma să-i supunem pe jucătorii de hochei la teste fizice riguroase pentru a ne asigura că inima, plămânii și mușchii lor funcționează corespunzător.

În timp ce ne îndreptam spre arenă, Tiffany mi-a explicat că, în mod normal, nu ar supune celelalte echipe sportive la teste atât de amănunțite; întrucât echipa de hochei era renumită la nivel internațional și urma să încerce să participe la Jocurile Olimpice de anul viitor,  președintele școlii a alocat fonduri suplimentare pentru aceste teste doar pentru echipa de hochei.

Când am ajuns la arenă, echipa era deja acolo și făcea exerciții.Enzo și-a ridicat privirea când ne-a văzut pe Tiffany și pe mine și a venit spre noi. Am roșit, ținându-mi privirea ferită când am simțit cum privirea lui rece se fixează asupra mea. Nu știam cum și când aveam să abordez ceea ce se întâmplase vineri seara - sau dacă voiam măcar să mă deranjez.

"Ne așteaptă o zi lungă", i-a spus Tiffany lui Enzo, lăsându-și jos geanta medicală. "Poți să începi să-i trimiți pe băieți în sala de forță, câte doi pe rând, pentru examinările corporale complete?".

"Da", a răspuns Enzo. "Dar ar trebui să știi că ne lipsește unul, așa că astăzi avem un număr impar. Justin nu a putut veni în această dimineață".
Tiffany s-a încruntat. "De ce nu?"

"S-a îmbolnăvit în weekend", a spus Enzo. "Otrăvire alimentară". Judecând după felul în care ochii lui au pâlpâit spre mine și m-au privit cu răceală, am știut că mințea. Să fi fost doar faptul că Justin nu a vrut să mă vadă astăzi sau Enzo a făcut să se asigure că nu poate veni?

"Oh, bine", a spus Tiffany. "O să-i fac testul în altă zi".

Am petrecut următoarele două ore testând jucătorii de hochei în perechi. Băieții trebuiau să se dezbrace până la lenjeria intimă pentru a putea fi urcați pe un cântar special care le măsura compoziția corporală, apoi îi conectam la aparatul ECG și îi puneam să alerge pe banda de alergare pentru a le testa inima. În continuare, îi puneam să execute diferite sarcini pentru a-și testa abilitățile de fitness: tracțiuni, flotări și așa mai departe. După aceea, ei făceau diferite întinderi pentru ca noi să le testăm flexibilitatea, iar pentru unii dintre jucătorii mai puțin flexibili sau pentru cei care aveau dureri acute, îi asistam la întinderi.

La început a fost puțin ciudat să îi văd pe toți băieții în lenjerie intimă, dar m-am obișnuit repede.

În cele din urmă, eram aproape de final; dar în loc să mă simt ușurată că ziua obositoare era pe sfârșite, eram stresată pentru că singura persoană rămasă de testat era nimeni altul decât Enzo.