Jucătorul Alpha [Volumul 1] 18+

Capitolul 167 - Noua eră

~Enzo~

M-am trezit câteva ore mai târziu, când am simțit corpul cald al Ninei în brațele mele. Pe măsură ce amintirea sexului nostru pasional - și oarecum pervers - mi-a revenit încet în minte, nu m-am putut abține să nu simt un sentiment de pace.

Faptul că nu știam ce s-a întâmplat cu tatăl meu și dacă Regele Alfa ar fi știut sau nu despre Nina până acum mi-a creat rapid un nod în gât, dar trebuia să rămân puternic pentru Nina. Am privit-o cum se ghemuia fericită în pieptul meu, dormind încă adânc. Dacă aș fi putut, aș fi lăsat-o să doarmă toată ziua, dar știam că astăzi va trebui să fie ziua în care vom veni cu un plan pentru a salva campusul. Dacă nu acționam rapid, nu se știa dacă Crescenții vor face și mai multe ravagii sau nu, mai ales dacă știau că nu era doar fiul lui Alfa Fullmoon aici, ci și fiica dispărută regelui Alfa.

S-a auzit o bătaie în ușă care a trezit-o pe Nina. Am ridicat capul ca să văd ușa deschizându-se și capul lui Lori intrând.

"Micul dejun este gata", a spus ea. "Îmi pare rău că v-am trezit."

"E în regulă", a răspuns Nina, frecându-și ochii. "Mulțumesc."

Lori a dat din cap și ne-a părăsit din nou, iar Nina s-a așezat în pat. Purta tricoul meu și arăta adorabil de mare pe ea, făcându-mă să vreau să o văd așa în fiecare dimineață pentru tot restul vieții mele. În cele din urmă, s-a întors cu fața la mine. Obrajii ei erau roz și avea un mic zâmbet pe față.

"Bună dimineața", am spus, așezându-mă în picioare pentru a o întâlni. "Ai dormit bine?"

Nina a dat din cap. "Da, cu tine aici. Tu ai dormit?"

Am dat și eu din cap. Sincer, era cel mai bun somn pe care îl dormisem de săptămâni întregi. Mi-am strecurat mâna sub bărbia ei și i-am plantat un sărut pe buzele calde înainte de a mă târî din pat și de a-mi ridica pantalonii de pe podea. Nina mi-a urmat exemplul, dându-mi cu reticență tricoul înapoi înainte de a recupera niște haine curate din dulapul ei. Hainele în care o găsisem ieri erau mult prea însângerate și zdrențuite pentru a mai putea fi salvate și, în schimb, se uitau la noi din coșul de gunoi din colțul ei.

După ce ne-am îmbrăcat, ne-am îndreptat spre bucătărie, unde se adunaseră toți ceilalți. Stăteau în jurul tejghelei în timp ce Jessica întorcea clătite pe aragaz și împărțea farfurii, abia dacă gătea destul de repede înainte ca coechipierii mei să se întoarcă să ceară mai mult.

Jessica mi-a întins o farfurie, pe care am luat-o cu recunoștință, apoi i-a dat una Ninei. Eram pe punctul de a lua o îmbucătură când m-am uitat și am văzut-o pe Nina uitându-se gânditoare la farfuria ei, apoi aruncând o privire spre James. Era încă legat în colț, uitându-se în jos la poala lui.

"A mâncat deja?" a întrebat Nina, dând din cap spre James cu capul.

Lori a dat din cap și s-a încruntat. "Nu. Nu vrea să mănânce."

"Nina, nu-ți face griji", am spus, simțind cum îmi fierbe sângele doar gândindu-mă la el. "Fă-ți griji doar pentru tine."

Totuși, înainte să o pot opri, Nina a clătinat din cap și s-a îndreptat spre James cu farfuria ei. Am privit-o cu uimire, împreună cu restul echipei, cum se apropia de el și îi întindea farfuria.

"Mănâncă", a spus ea. James și-a ridicat încet capul pentru a se uita la ea. Nasul lui, împreună cu pielea din jurul lui, avea acum o nuanță închisă de mov, iar ochii îi erau întunecați și înfundați.

"Poftim." Ea a așezat farfuria în poala lui, apoi s-a apropiat de spătarul scaunului și i-a dezlegat mâinile.

"Nina!" Am sărit de pe scaun, năpustindu-mă spre ea. "Ce faci?"