Jucătorul Alpha [Volumul 1] 18+

Capitolul 168 - Planul

~Nina~

"S-a stabilit, atunci", a spus Matt. "Să se știe de acum încolo că Enzo Rivers este Alfa al noii noastre haite. Enzo... Adu-ne într-o nouă eră în care oamenii și vârcolacii pot fi aliați împotriva răului."

A fost o tăcere lungă după ce Matt a vorbit. Îmi simțeam inima bătându-mi cu emoție în piept la această nouă perspectivă de a fi o echipă unită; nu doar o echipă, ci o haită, indiferent cine era vârcolac sau cine era om. Cumva, acest lucru îmi dădea speranța că într-adevăr puteam salva orașul pe cont propriu, fără ajutorul Fullmoonilor sau al Regelui Alfa. Dar Enzo tot trebuia să fie de acord să fie Alfa al nostru.

"Ei bine, Enzo?" a spus Matt. "Ce părere ai?"

Enzo a făcut o pauză lungă, meditând asupra acestei oportunități, aproape că mi s-a părut că pot auzi cum se învârteau rotițele în capul lui. În cele din urmă, spre ușurarea grupului, a dat în sfârșit din cap.

"În regulă", a spus el în cele din urmă. "O voi face."

Nu m-am putut abține să nu zâmbesc. Fără nicio clipă de ezitare, am simțit că sar de pe scaun și îmi arunc brațele în jurul lui Enzo, am auzit râsete, urmate de senzația că restul haitei se înghesuie în jurul nostru și se alătură îmbrățișării. Chiar și Enzo a lăsat să iasă un chicotit, iar când m-am uitat la el, am putut vedea că pe fața lui serioasă era răspândit un mic zâmbet.

În cele din urmă, toată lumea s-a așezat la loc la cererea lui Enzo.

"Trebuie să ne gândim la un plan", a spus el, "Nina, ai spus că s-ar putea să mai fie antidot în infirmerie, ești sigură de asta?" 

Am dat din cap. "Tiffany a menționat că mai există încă puțin rămas. A luat doar o parte, pentru orice eventualitate. Dacă reușim să intrăm cumva în infirmerie fără să ne vadă Crescenții, putem lua tot ce a mai rămas."

"Da, dar apoi ce facem?" a intervenit Matt. "Antidotul trebuie să fie injectat ca să funcționeze, nu? Nu avem timp și nici oameni să mergem să le facem injecții tuturor pungașilor. Crescenți ar putea crea mai mulți în acest timp."

Mi-am încruntat fruntea. Exista posibilitatea de a intra în tuneluri și de a o face cât mai repede cu putință, dar... - Nu, era prea riscant. Tot nu am fi reușit să ajungem la toți înainte ca ei să se trezească și să înceapă să se alerteze unii pe alții de prezența noastră.

Dintr-o dată, Jessica a luat cuvântul. 

"Cine spune că trebuie să fie injectat?", a întrebat ea.

Enzo s-a încruntat, clătinând din cap. "Tiffany l-a injectat în acel elev", a spus el. "Iar Nina v-a injectat-o vouă, nu-i așa? Am impresia că Tiffany ar fi menționat dacă ar fi putut fi administrată în alt mod."

Jessica și-a strâns buzele. "Este un antidot, nu un vaccin. S-ar putea să îl fi injectat ca să acționeze mai repede, dar probabil că poate fi ingerat. S-ar putea să dureze ceva mai mult, dar aș putea vedea asta ca pe o posibilitate."

"Bine, deci... Încă nu am răspuns la întrebarea cum îl vom administra la timp tuturor pungașilor", a întrerupt Matt. "Ce vom face? Să alergăm de colo-colo dându-le pahare pline cu chestia asta și să le spunem "Hei, beți"?"

Jessica și-a dat ochii peste cap atunci. "Nu spuneam asta", a insistat ea, dar apoi umerii i s-au lăsat puțin în jos. "Dar... cred că oricum nu prea am un plan."

A existat o tăcere lungă. Nimeni nu a vorbit o vreme, în timp ce ne gândeam cu toții cum să le administrăm antidotul pungașilor deodată. Am început să simt cum mi se scufundă inima când mi-am dat seama, încet-încet, că într-adevăr nu exista o modalitate realistă de a face asta.

"Sistemul de aspersoare." Ne-am uitat cu toții în sus și la Lori, care stătea acolo cu mâinile în șolduri și o privire justițiară. "Putem folosi sistemul de aspersoare. Am văzut că tunelurile aveau un întreg sistem pe tavane. Dacă infuzăm rezervorul de apă care alimentează sistemul de aspersoare, apoi tragem alarma de incendiu, se va declanșa și îi va uda pe toți pungașii."

"Iubito..." a spus Jessica, așezându-se în poziție verticală cu ochii mari. "Ești un geniu."

"Știu", a răspuns Lori, dându-și părul negru peste umăr cu un zâmbet. M-am uitat la Enzo, care doar dădea din cap pentru el însuși, cu mâna pe bărbie. M-a prins că mă privea și mi-a întâlnit privirea, iar când a făcut-o, un zâmbet i s-a răspândit pe față.

"Cred că este o idee excelentă", a spus el. "Dacă mergem în timpul zilei, toți pungașii vor fi în tuneluri. Îi putem prinde în capcană acolo. Bineînțeles, s-ar putea să nu funcționeze, dar... E mai bine decât nimic."

"Deci s-a stabilit, atunci", a răspuns Matt. Dar dacă vrem să facem asta, trebuie să o facem astăzi. Am sentimentul că acei Creșcenți care ne-au căutat aseară se pregătesc să facă ceva. S-ar putea chiar să știe că suntem aici și să se fi dus să aducă mai multe întăriri, din câte știm noi."

Enzo a dat din cap, apoi s-a uitat înapoi la mine. Nina, câți Crescenți crezi că ai văzut ieri în infirmerie?"

"Cinci, poate șase?" I-am răspuns.

"Bine", a continuat Enzo, apoi s-a întors spre Matt. "Matt, poți tu și restul echipei de hochei să îi ademeniți pe Crescenți? Fă-i să înceapă să vă urmărească, apoi fugi și nu te opri din fugă. Am încredere că vă puteți descurca cu ei dacă e nevoie.

"Sigur că da", a răspuns Matt. "Tipii ăia nu sunt cei mai deștepți. Am avut deja de-a face cu ei de câteva ori."

Enzo a dat din cap aprobator înainte de a se întoarce să se uite la mine. 

"Voi merge cu tine la infirmerie. Vom închide ușile tunelului, presupunând că mai sunt încă pe balamale, apoi vom infuza rezervorul de apă așa cum a sugerat Lori. Știu că există unul pe aleea dintre infirmerie și patinoarul de hochei și sunt sigur că alimentează toate stropitoarele din acele clădiri."

Dintr-o dată, Jessica a luat cuvântul. Vocea îi tremura puțin în timp ce se uita nervoasă spre ușa dormitorului ei, unde Bryce îl închisese mai devreme pe James. 

"Dar cu... el?", a întrebat ea, coborând vocea.

M-am încruntat, urmărindu-i privirea, la fel ca și ceilalți. Se părea că am uitat aproape complet de James, și probabil că nu ar fi fost o idee bună să-l lăsăm singur aici. În cele din urmă, înghițind în sec, m-am întors să mă uit laJessica și Lori.

"Puteți să rămâneți aici și să-l supravegheați pe el și apartamentul?" Am întrebat. 

Nu voiam ca ele să creadă că le exclud, dar cineva avea nevoie desă aibă grijă de James și știam că Lori și Jessica nu se vor despărți niciodată. Toți jucătorii de hochei trebuiau să se concentreze pe atragerea Crescenților, iar eu trebuia să mă duc la infirmerie, în cazul în care planul cu sistemul de stropitori nu funcționa și ar fi trebuit, eventual, să injectez niște pungași.

Din fericire, amândouă au dat din cap. " Vom rămâne", a spus Lori. "Probabil că este cel mai mare ajutor pe care îl putem oferi, având în vedere situația actuală."