West Golden - atât de ușor de detestat, dar atât de greu de rezistat.
Nu lăsați fața aia drăguță a lui să vă păcălească. Nu e băiatul de alături sau genul în care să aveți încredere cu inima voastră. E diavolul în blugi de designer, cu tot farmecul...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Deci, TU ești cea despre care a vorbit Pandora? Cea de care îi place RegeluiMidas? OMG, Blue, ești practic celebră!
Îmi dau ochii peste cap la mesajul lui Scar și bag telefonul în buzunar. Probabil că nu făcuse legătura până la postarea de azi-dimineață care făcea referire la Hunter. Lăsați pe seama surorii mele să vadă partea bună a lucrurilor în acest fiasco.
Lăsați pe seama surorii mele să creadă că West Golden este un zeu.
Seamănă mai mult cu un demon.
Este adevărat ce se spune. Vorbește despre diavol și se va arăta. Sau, în acest caz, gândește-te la diavol și se va arăta.
Îl zăresc prin curte. Nu se poate nega cât de bine s-ar simți să mă grăbesc peste peluză, să merg până la masa lor și să-i torn acea doză de suc în cap. În schimb, cu cuvintele doamnei Pryor de acum câteva ore încă proaspete în creierul meu, privesc doar în timp ce o bea. Tipul ăsta n-are nicio grijă în lume.
Când coboară doza de la buze cu un rânjet, dând din cap o dată în direcția mea, parcă mă batjocorește. Regele Midas știe că e de neatins, știe că sunt singură aici.
Strângând atât de tare mărginile tăvii de prânz încât aș putea s-o rup în jumătate, mă duc înapoi spre cantină, hotărând că voi mânca înăuntru. Învinge a trebui să mă uit la mutra lui plină de ură în timp ce mănânc.
Apuc mânerul fix când îmi este strigat numele. Ei bine... o versiune a numelui meu, oricum.
"Fata Nouă."
Privind în sus, există o singură persoană suficient de aproape încât să-i fi auzit vocea. O fată sprijinită de un copac, care nu face contact vizual în timp ce pufăie discret fum din colțul gurii.
"Vorbești cu mine?" O întreb. Poate mă înșel, pentru că habar n-am cine e.
"Tu ești cea pe care Pandora o numește Fata Nouă, nu? Cea de pe afișe?"
Grozav. Exact cum vreau să fiu identificată. "Da, din păcate."
Aruncă scrumul de la capătul țigării ascunsă în spatele coapsei, ferită de vederea profesorilor și monitoarelor care atârnă în jur. Ochii întunecați și iscoditori mă privesc în timp ce o briză incită o explozie de bucle lungi și negre care îi încadrează fața.
"Pe cine ai reușit să enervezi atât de devreme în joc?" Nu ratez zâmbetul care însoțește întrebarea. Nu e amenințător.
Făcând pași înceți spre ea, ținându-mi în continuare tava, oftez. "Eh, știi tu. Un pic din toată lumea, se pare." Atât sunt dispusă să spun, sperând să evit să lărgesc și mai mult ținta de pe spate.
Un râs ușor îi pufăie din gură înainte de a scăpa mucul unei țigări în iarbă. Talpa cizmei sale grele coboară pentru a o stinge. Apoi, mă privește din nou, cu aceeași atenție ca înainte.
