West Golden - atât de ușor de detestat, dar atât de greu de rezistat.
Nu lăsați fața aia drăguță a lui să vă păcălească. Nu e băiatul de alături sau genul în care să aveți încredere cu inima voastră. E diavolul în blugi de designer, cu tot farmecul...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
"Tu și Parker v-ați împăcat?"
Ridic ochii din geanta sport către Dane când întreabă. Sunt confuz la început, până când arată spre cutia de prezervative pe care tocmai am aruncat-o înăuntru.
Zâmbind, îi închid fermoarul. "Nu."
Curios, îmi aruncă o privire. "Atunci cine?"
Ridic din umeri, pretinzând că n-am pe cineva anume în minte, dar cu siguranță există cineva anume în minte. Frații mei nu trebuie să știe asta. Nu chiar acum, oricum. În cele din urmă.
Am petrecut două săptămâni gândindu-mă la acest weekend și nu pentru că echipa noastră a dominat în finala districtuală săptămâna trecută, făcându-ne drum spre regionale. Ceea ce aștept cu nerăbdare are cupe C perfecte și un fund în care vreau să-mi înfund dinții.
Acum c-am terminat cu unitatea de înot, n-am mai avut o scuză să fiu în preajma ei. Nicio scuză s-o ating. E nasol că am nevoie de una. Totuși, i-am dat o mulțime de motive să-și păstreze distanța față de mine în ultimele două luni. Acum, mă evită în mod natural.
E la fiecare meci, face poze pentru ziar, dar în ceea ce privește interacțiunea, nu există prea multă între noi.
Nu decât dacă puneți la socoteală cum ne putem lua cu greu ochii unul de la celălalt în timpul orei pe care o împărțim, când trecem pe holuri și în timpul prânzului. Sunt mereu conștient de ea.
Mereu.
Chiar am ajuns să le spun fetelor să se retragă. La marea majoritate nu le-a păsat, dar pentru Parker, tot ceea ce-o privește pe Sudistă e personal. Probabil pentru că i s-a spus că singura ei țintă de la începutul anului școlar e acum interzisă, iar asta servește ca o declarație flagrantă. Vorbește despre respectul meu crescând pentru fata pe care am jurat cândva s-o distrug.
Nu m-am înmuiat în niciun caz, dar nu mai sunt atât de încăpățânat încât să nu văd nevoia să reevaluez. Începând cu o decizie pe care am luat-o acum vreo două nopți, când nu puteam dormi pentru că nu mă puteam opri din a mă gândi la...
De fapt, nu contează la cine sau la ce mă gândeam. Ideea e că eram neliniştit.
În timpul acestei neliniști, am acceptat ceva. Sudista și cu mine așteptăm de mult o conversație. Una pe care ea a cerut s-o aibă încă de la început. Una în care plănuiesc să pun totul pe masă, inclusiv ceea ce cred despre implicarea ei cu tatăl meu. După ce-am avut călcâiul acelui bărbat lipit de gât toată viața, nu mi-a fost greu să văd cum ar putea fi înghesuită de orice s-ar fi întâmplat între ei.
Dacă s-a întâmplat ceva între ei.
Acesta e motivul pentru care am trecut de furie și aștept cu nerăbdare să las rahatul ăsta în urmă. Sincer, vreau doar să fie curățat aerul dintre noi.
