West Golden - atât de ușor de detestat, dar atât de greu de rezistat.
Nu lăsați fața aia drăguță a lui să vă păcălească. Nu e băiatul de alături sau genul în care să aveți încredere cu inima voastră. E diavolul în blugi de designer, cu tot farmecul...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Ziua de azi a fost mai liniștită decât mă așteptam. Adică, sigur că adepții Băieților De Aur sunt încă la o sută — insulte în șoaptă, loviri intenționate pe holuri — dar băieții înșiși n-au absolut nimic pentru mine.
Ceea ce-ar trebui să vină ca o ușurare, dar, în schimb, sunt paranoică ca naiba.
Reușesc să trec de prânz fără nicio dramă și, desigur, sunt confuză. N-au fost comentarii despre casa mea sau cartierul meu. Fără înțepături mărunte despre tatăl meu beat. Singurul lucru cu care pot veni pentru lupta care a fost sustrasă din West este ciudățenia dintre noi din weekend.
Vineri, sărutul care practic mi-a făcut să ia foc lenjeria.
Sâmbătă, West apărându-mă de tatăl meu.
Pentru c-am fost în preajma lui Mike toată viața, știu c-a intenționat să-mi intre în față doar cu sfidarea regulilor lui. Nu, asta nu e deloc în regulă, dar știam că nu sunt în pericol. Cu toate acestea, pentru West păruse mai mult decât atât. Păruse că nebunul meu tată era pe cale să mă lovească. Adică, până când a intervenit cavalerul meu în Nike albi orbitori.
Se pare că nimeni n-are voie să mă hărțuiască în afară de el. Dar cine știe ce se întâmplă în mintea acelui ticălos bolnav?
Sunt ultima care intră în vestiarul fetelor pentru a se schimba și fiecare pereche de ochi se îndreaptă spre mine când intru. Ocolesc toate vorbăria și mă îndrept direct spre Lexi, așezată la capătul unei bănci, deja purtând costumul ei de baie.
Mi-e teamă de asta din prea multe motive ca să le numesc, dar am nevoie de notă. Eșecul nu e o opțiune.
"Votez să chiulim și să fumăm un joint în spatele clădirii sportive." Sugerează.
"Nu mă ispiti."
Imediat după ce răspund, iau costumul de baie din geanta mea. Jules mi l-a împrumutat-o pe al ei, având în vedere că n-am avut niciodată motive să am unul.
Dispar într-o cabină pentru a mă schimba, apoi mă întorc să-mi închid lucrurile în dulap. Nu trec cu vederea faptul că fetele lui Parker nu și-au luat ochii de la mine nici măcar o dată. Cred că-i destul de sigur să spun că orice au discutat de când am intrat este probabil despre mine.
Totuși, nu-mi găsesc în suflet să regret ce i-am făcut ei, reginei lor. A încercat să mă doboare, așa că mi s-a părut corect să-i fac și eu la fel.
Nu-i vina mea că eu am reușit și ea nu.
Lexi se ridică când mă îndrept spre uşă. Deja, parfumul greu de clor mă sperie. Am evitat astfel de situații toată viața, dar Cypress Prep are talentul de a mă împinge în cele mai rele scenarii posibile, pe care nu le-aș putea urî mai mult.
Ușa grea se trântește în spatele nostru, iar eu observ împrejurimile mele. Țigla turcoaz pal acoperă podeaua, asortându-se aproape perfect cu culoarea apei. Ferestrele gigantice alcătuiesc jumătatea superioară a clădirii cu două etaje, aflată în afara clădirii principale a școlii. Lumini strălucitoare atârnă de grinzile metalice de deasupra și accept că acesta va fi decorul coșmarului meu.
