West Golden - atât de ușor de detestat, dar atât de greu de rezistat.
Nu lăsați fața aia drăguță a lui să vă păcălească. Nu e băiatul de alături sau genul în care să aveți încredere cu inima voastră. E diavolul în blugi de designer, cu tot farmecul...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
"Ai auzit?"
Abia reușesc să disting cuvintele lui Scarlett în timp ce inhalează încă o mână de cartofi prăjiți.
Jules ridică privirea din burger. "Să aud ce?"
"Blue e FataNouă! Cea despre care Pandora crede că are treabă cu RegeleMidas!"
Mă ustură deosebit de rău auzind entuziasmul din vocea surorii mele. Trăiește pentru ideea de a urca pe scara socială și, pentru ea, a fi cu West sună ca un vis devenit realitate.
Urechile lui Shane se ridică, dar continuă să plutească deasupra spaghetelor lui, pretinzând activ că nu este interesat.
"Și ca să mă gândesc, singura actualizare pe care eu am primit-o săptămâna aceasta este că te-ai alăturat Clubului de Jurnalism." Subliniază Jules, întorcându-se spre mine.
Să iau o înghițitură de apă îmi dă timp să mă gândesc la un răspuns potrivit. "M-am alăturat Clubului de Jurnalism. Și țin să te informez că este foarte realizator." Mint.
De fapt, domnul Dansk o cam dă în bară și nu face decât să fie și mai nașpa timpul petrecut acolo prin faptul c-am primit sarcina de a mă ocupa de segmentele sportive. Ceea ce înseamnă că voi putea petrece și mai mult timp cu West și Trupa.
Urmează vremuri distractive, nu?
"Lasă vrăjeala. E adevărat?" Jules practic fredonează. "Te-ai ascuns de mine?"
"Nu e așa." Este cel mai bun răspuns cu care pot veni.
Sprâncenele i se ridică, ceea ce înseamnă că nu mă crede. "În mod clar, vom avea o discuție intensă în viitorul nostru." Decide.
Chiar nu vom avea, totuși. Nu decât dacă mă hotărăsc brusc să-i împărtășesc că, în prima mea săptămână completă la Cypress Prep, am fost hărțuită de gașca lor de elită. Dar asta nu se va întâmpla niciodată pentru c-o cunosc pe Jules, la fel cum îl cunosc pe Ricky. În mod intenționat, îi țin pe ambii în întuneric despre ce se întâmplă cu adevărat la ACP. Pe cât de protectori sunt, n-ar suporta niciodată asta. Cu prima șansă pe care ar avea-o fiecare, i-ar ataca pe West și ceilalți, ceea ce-ar duce la prăbușirea lumii chiar deasupra mea. Nu pentru cei care chiar merită.
Nu, mulțumesc.
Suportându-le rahatul nu este doar jenant, dar nu-mi stă în fire. În partea mea de oraș, numele de familie Riley este sinonim cu a avea o siguranță scurtă, luând împotriva oricui ne iese prostesc în cale. Sunt o luptătoare din fire. Până la punctul în care aproape că m-a costat admiterea la ACP. Dar diferența este că știu ce este în joc acum. Acesta este motivul pentru care țin capul jos și încerc să mă ocup de treburile mele.
Numai că asta nu prea coincide cu West.
Săptămâna asta — pe lângă chestia cu afișul — am fost împinsă pe holuri de aleatori pe care nu i-am mai văzut până acum, încuiată într-o cabină de baie, iar rucsacul mi-a dispărut din dulap în timpul orei de sport, doar ca să reapară pe partea de sus a coșului de baschet.
