Next Generation

Second son

Capitolul 2

(Perspectiva lui Scott)

Au mai rămas câteva ore până la marea cursă dintre mine şi surioara mea, Izzy. Ştiam că dacă îi făceam pe plac şi ea se va abţine din a mai intra în belele. Eram singurul care o putea calma pe Izzy încă din copilărie. Eu am fost cel în care mama şi tata şi-au pus mereu baza şi voiam să nu-i dezamăgesc niciodată. Le-am promis că voi avea grijă de Isabelle, Thomas şi Jace, mai ales după accidentul mamei sale. Mătuşa Jessica a murit acum 2 ani din cauza depresiei grave pe care a suferit-o după moartea unchiului Sam. L-am sprijinit pe Jace cât am putut de mult şi până să-şi termine liceul l-am invitat să locuiască împreună cu noi. Încă de când eram mici, mama ne povestea despre supranatural şi faptul că ea, tata şi unchiul Sam au fost vânători. Prima dată am fost foarte entuziasmat să aflu că viaţa nu este chiar aşa plictisitoare precum pare, însă cu trecerea anilor am realizat ce responsabilităţi şi sacrificii necesită. Thomas nici nu a vrut să audă despre asta. Nu ar vrea în nici un caz să devină vânător. Părinţii noştri ne-au oferit şansa de a alege, iar noi am ales varianta uşoară, care nu mă face mândru. Oricum, ei nu mai sunt aşa că cine ne-ar putea învăţa? Telefonul sună insistent iar eu răspund irascibil. Uram când cineva mă întrerupea atunci când lucram la vechea maşină a tatălui meu. Pe ecran apare numărul lui Tom.

- Da !

- Voiam să-ţi spun că în seara asta să nu mă aştepţi. Eu şi Teresa mergem la un restaurant ca să-i cunosc părinţii.

- Nici nu te aşteptam, am treabă. Tom, ai grijă ce faci! Ai 17 ani, frate.. Nu cred că-ţi arde de logodnă!

- Ce? Doamne Scott.. ce idei tâmpite mai ai! Este doar o simplă cină.

- Îi cunoşti părinţii. Nu cred că e chiar aşa simplă.

- O iubesc şi mă duc.

- Ok. Să nu mă aştepţi când ajungi acasă.

- Ai de gând să mergi la curse?

- Da şi o iau şi pe Isabelle.

- Parcă nu-ţi plăcea să meargă la curse..

- Nu-mi place, însă scârba de directoare m-a ameninţat că o suspendă la următoarea abatere.

- Iar tu o scoţi la curse? Când vei vedea că Isabelle doar se joacă cu tine?

- Thomas, Izzy e sora noastră, nu o iubită jalnică pe care poţi să o schimbi când vrei. Nu renunţ la ea şi nici tu nu ar trebui!

- Nu o reneg, frate. Doar că îţi lipseşte autoritatea în faţa ei.

- Ultima dată când am verificat, eu eram cel care avea grijă de voi.

- O să-mi dai dreaptate, frate! Ne auzim.

Închid telefonul şi îl arunc pe măsuţa de lucru. Tricoul meu alb era acum murdar de ulei şi faţa îmi era transpirată şi la fel de murdară. Îmi dau jos tricoul, ştergându-mi faţa şi părul, apoi îl arunc pe jos şi încui maşina. M-am decis să repar şi să modific vechea maşină a tatei, o Impala din '67 care mi se pare o minunaţie şi mi se frânge inima când îmi amintesc că a stat atât de mult timp pe tuşă. Aveam 5 maşini câştigate la curse, iar Izzy 2, pentru că este la început.

- Ce privelişte frumoasă, afirmă o voce feminină atât de cunoscută pentru mine.

Ce caută ea aici? Încerc să-mi dau seama ce ar trebui să fac. Să mă îmbrac iar cu tricoul murdar, sau să nu-i stric priveliştea? Mă întorc spre ea fără să ţin cont că eram la bustul gol şi îi zâmbesc ştrengăreşte.