Next Generation

Firebird

Capitolul 44

(Perspectiva lui Isabelle)

Cred că vei avea nevoie să citeşti capitolele din urmă

Răzbunarea mea era împlinită. L-am prins pe Scott şi bonus pe fratele meu mai mic Tom şi m-am asigurat că nu vor mai vedea lumina zilei. Clădirea era cuprinsă de flăcări iau eu mă îndepărtam de ea fără să mă uit înapoi. Groaza şi teama de moarte i au făcut pe locuitorii taberei să fugă şi să abandoneze micuţul oraş. L-am văzut pe Derek care fugea în direcţia focului, fără să se uite la mine. M-am uitat după el şi am realizat că vrea să facă pe eroul. Îl căutam cu privirea pe Jason, care îşi rezolva propria lui afacere neterminată: Mira. Din cortul principal iese Jace, care i o oferă pe Phoebe lui Claire şi îi face semn să fugă. Jace îşi opreşte privirea asupra mea şi păşeşte hotărât spre mine. Se apropie curios de mult şi îmi oferă o palmă de toată frumuseţea. Gestul lui mă şochează şi mă face să regret că l-am lăsat aşa aproape.
- Căţea bolnavă! Cum ai putut să-ţi ucizi fraţii? Zbieră el la mine, iar eu îi răspund cu calm.
- Fraţii mei sunt nişte proşti, nişte persoane oribile care au meritat tot ce şi-au primit.
- Cu ce ţi-a greşit Thomas? Spune-mi! El nu a vrut decât să-şi găsească fiica. L-ar fi omorât pe Scott şi ar fi plecat. Ai fi putut să-l ajuţi. De ce ai luat o viaţă nevinovată?
- Pentru că s-a nimerit prost. Thomas îşi iubeşte fratele. Nu l-ar fi ucis niciodată. Nu are această tărie de caracter.
- Greşeşti. S-a schimbat. Toţi ne-am schimbat, Isabelle. Îţi jur, domnişoară Winchester, că atât timp cât eu voi trăi, îmi voi răzbuna vărul şi preţul pe care va trebui să-l plăteşti este capul tău.
Ameninţarea lui mă nelinişteşte. Când a devenit Jace bărbat? De când mă intimidează în halul acesta? Încerc să nu par şocată, însă privirea lui rece mă face să mă cutremur. Am venit aici să-mi închei socotelile şi am deschis altele.

(Perspectiva lui Jace)

O priveam pe Claire cum avea grijă de nepoata mea minunată şi mă gândeam cât de bine i-ar sta ca mamă. În tot acest timp, Mira şi-a dezvoltat o dragoste maternă faţă de Phoebe, dar îmi place mai mult de imaginea roşcatei ca mamă. Clary ar fi exemplul perfect pentru copilul său. Dacă aş avea gratitudinea să vorbesc în viitor cu copilul ei i-aş spune că are o mamă frumoasă, puternică şi deşteaptă, o femeie pe care sunt mândru că am întâlnit-o.
- Jace !
Aud cu mă strigă ea uitându-se pe fereastră.
- Ce se întâmplă ?
- Sediul. Arde. E cuprins de flăcări.
Cuvintele mă lovesc ca pe un glonţ şi simt imediat cum îmi vine să vomit. Gândul că Scott şi Thomas nu mai sunt mă face să cedez psihic. Odată cu moartea conducătorului va fi haos aici şi mai mult sânge se va vărsa.
- Repede, ia tot ce ai nevoie şi pleacă cu Phoebe într-un adăpost pe aproape!
Clair dă din cap afirmativ şi se supune ordinelor imediat.
- Tu ce vei face? Mă întreabă îngrijorată.
- Voi veni şi eu la adăpost după ce mă voi asigura că lucrurile se aranjează aici. Să ai grijă de tine.
- Pe data viitoare.
O văd cum fuge spre ieşire, pierzând-o în haosul creat. Imediat cum o văd pe Isabelle ştiam că ea a declanşat toate astea. Mă aşteptam ca taifunul blond să distrugă totul din dorinţa de răzbunare.
Ameninţările au fost cât se poate de reale. În acest intervat de timp, sufletul ei a dispărut şi nu a rămas decât o dorinţă nefirească şi prostească. Răzbunare. Noua mea personalitate o intimidează vizibil iar eu mă mir de prostia ei. Doar nu credea că am rămas un şoarece de bibliotecă.
Alerg spre locul crimei, cu inima la gură. Îl zăresc pe Derek, care trăgea de un trup inert şi negru. Alerg mai repede şi îl ajut pe Derek, care prezenta arsuri uşoare.
- El a supravieţuit. L-am văzut şi pe celălalt. Mă duc după el. Ai grijă de el, bine? Îmi spune el şi pleacă, lăsându-mă cu un Tom pe jumătate carbonizat. Pilea sa roşie duhneşte ca dracu, iar hainele i-au fost arse aproape în totalitate. Spre surprinderea mea, pulsul nu i-a dispărut şi cu îngrijiri medicale avea să se recupereze.
Derek, ajutat de data asta de Parker, îl aduc pe Scott, care arăta de 10 ori mai rău ca Tom. Piciorul îi sângera din cauza unui glonţ, pe lângă numeroasele arsuri. Mulţumesc lui Dumnezeu că nu trebuia să mă ţin de promisiune şi cei doi sunt în viaţă. Din păcate, haosul nu s-a putut potoli. Lumea a fugit speriată, unii au murit, iar alţii au profitat şi au furat diferite resurse. Aveam noroc că echipamentul medical era bine ascuns şi în afara taberei. Aud un motor furios care se îndreaptă spre noi de parcă ar dori să calce întreaga tabără. Maşina se opreşte neglijent după o frână bruscă. Sara iese din maşină stupefiată şi se aruncă peste sărmanul ei iubit.
- Cine dracu a îndrăznit să facă asta ? Zbieră Sara şi se uită la mine cu nişte ochi plini de ură.
- A fost...
- Isabelle Queen, mă completează Derek şi Sara se înnegreşte la faţă atunci când vede mai bine starea în care se găseşte iubitul ei.
- În maşină acum!
Imediat îi transportăm pe cei doi spre locul unde sperăm să le salvăm viaţa.