Next Generation

II. Because the Night

Capitolul 30

PARTEA A II-A - FALLING SKIES

(Perspectiva lui Scott)

Au trecut 7 luni de când am aflat vestea că voi fi unchi şi am găsit un adăpost care să ne satisfacă toate nevoile. Suntem o mică comunitate, care trăieşte într-o şcoală-internat abandonată din New York.
Am luat atitudine şi ne-am gândit că cel mai bine este să nu ne mai ascundem şi să luptăm, deoarece nimeni nu o va face în locul nostru. Emery, fosta mea parteneră ne-a găsit şi ne-a îndrumat spre şcoală, revanşându-se pentru faptul că i-am salvat viaţa în ultima ei misiune. Emery ne-a spus că mai există grupuri de supravieţuitori şi că în primăvară pregătesc o defensivă serioasă. Pe tot parcursul toamnei şi iernii am stat adăpostiţi în şcoală. Frigul şi zăpezile ne-au impedicat activitatea şi trebuia să aşteptăm naşterea nepotului meu pentru a face cu adevărat o mişcare. În tot acest timp am încercat să fac următorul pas cu Mira, însă faptul că şi-o trăgea pe la spate cu Derek a fost o lovitură de cuţit grea pentru mine. Îmi vine să-mi dau 20 de palme ca pedeapsă că nu am văzut adevărata faţă a Mirei atunci când a trebuit.

*Flashback*

Acum două zile, Mira aproape m-a sărutat. M-am dus la cantină să o ajut cu preparatul cinei. Nu sunt cine ştie ce bucătar, însă tânjesc după prezenţa ei. În ultimul timp a devenit distantă cu toată lumea, dându-mi impresia că sentimentele ei pentru mine s-au răcit. Am început să vorbim despre sentimente şi despre ce vom face după naşterea nepotului. I-am zis că momentan trebuie să ne urmăm inimile şi să trăim fiecare zi ca şi cum ar fi ultima. Mi-a zâmbit cu subînţeles şi a rămas să "terminăm" discuţia în această seară. Am urcat scările până la dormitoare, liniştit şi încrezător. O voi face pe Mira doar a mea! Uşa ei era pe jumătate deschisă, iar gemete se auzeau din interiorul camerei. O imagine blurată apărea pe geam, însă eu am ignorat totul. Chiar dacă ştiam ce se întâmplă, voiam să văd cu ochii mei. Voiam să sufăr. În pat, Mira era goală şi gemea continuu, iar între picioarele ei era Derek, prietenul meu cel mai bun. Sau mai bine zis fostul. M-am evaporat din pragul uşii, alergând pe scări roşu de furie. Nu aveam de ce să fiu gelos, pentru că nu eram iubitul ei, însă idiotul de Derek ştia că o iubesc sincer pe Mira şi voiam mai mult de la ea decât o singură noapte. Am ieşit afară după Jay, ca să-l anunţ ce face surioara lui inocentă în tot acest timp. Sunt sigur că dacă Jay ar fi aflat şi i-ar fi văzut în ipostaza de acum, l-ar fi castrat pe Derek chiar în faţa Mirei. M-am gândit la binele lui Jay şi la faptul că nu merită o astfel de supărare. După mine a venit Derek, îmbrăcat neîngrijit şi roşu la faţă.
- Scott... eu...
Poate dacă nu avea proasta inspiraţie să vină după mine, nu-şi primea bătaia pe care nici acum nu regret că i-am dat-o. Eram roşu de furie şi am uitat de absolut toate momentele dintre noi doi. Mi-am încleştat pumnul care s-a potrivit de minune cu faţa lui frumoasă. Piciorul a zburat între "bijuteriile" care mi-au atins iubita, iar loviturile au tot continuat.
- Poţi să mă baţi cât vrei atâta timp cât mă ierţi.
- Eşti un prost, Derek! Cel mai mare prost!
*
Nici nu l-am iertat, iar rănile lui au persistat. Nu am spus nimănui înafară de Izzy despre acest "accident" minor. Mira nu a mai rămas niciodată singură cu mine şi nu a vrut să vorbească cu mine. Am realizat că nu Derek a fost prostul, ci eu. Am aşteptat prea mult timp şi cineva mi-a furat-o. În plus, am deschis ochii şi am realizat de cine m-am îndrăgostit. Derek nu a "nenorocito" pe Mira. Ea era deja uşoară. În aceea noapte am vrut să-l împuşc pe Derek pentri ceea ce a făcut, însă ţin prea mult la idiotul acela ca să fac asta. O inimă frântă nu se vindecă repede, aşa că am închis capitolul femei. Emery ne-a făcut cunoştiinţă cu Oliver Black, primul refugiat în această şcoală. Am devenit rapid prieteni, el arătându-se foarte interesat de mine şi Parker, consideraţi liderii grupului. Chiar dacă Derek nu poate să fie înlocuit cu Oliver, îmi place privirea ucigătoare pe care i-o transmite atunci când petrec timp cu Oliver. Nu-l credeam în stare de crimă pe Derek până acum.