Next Generation

Second Chance at First Line

Capitolul 21

(Perspectiva lui Isabelle)

Am primit minunata sarcină de a o duce pe micuţa Sara la subsol. Damon o dezleagă pe nebună de perete, apoi îi pune cătuşele cu care ea îşi ţinea aşa zisa prietenă ostatică. După chipul fratelui meu îmi dădeam seama că fata asta înseamnă probleme. Nu putea să o suporte şi sincer nici eu după ce a vrut să mă împuşte pe mine şi Tom.
- Te descurci ?
- Logic.
O apuc zdravăn de braţ pe Sara şi o trag după mine spre scările ce duceau la subsol.
- Mă doare, mormăie ea.
- Imediat ce te închid poţi să te plângi cât vrei.
- Tu şi mama ta semănaţi mult. Tind să cred că tu eşti fata rea din grup. Le-am întâlnit şi pe plicticoasele alea două.
- Dacă nu taci, mă voi asigura că nu vei mai vorbi pentru multă vreme, o ameninţ eu, iar ea rânjeşte.
- Să vedem dacă eşti fată de cuvânt.
Într-o fracţiune de secundă îmi răsuceşte mâna iar eu ţip de durere şi îngenunchez. În picioare aveam tocuri, aşa că o lovesc cu pantoful în locul sensibil, forţând-o să-mi de drumul. Abia îmi simţeam încheietura şi respiram greu. Mă ridic pentru a-i para o lovitură. Sara începe să împartă pumni în toate direcţiile, iar eu abia reuşesc să le evit. Primesc câteva lovituri din plin în faţă şi scuip sânge. Mă enervez şi îi prind o mână, i-o răsucesc până trosneşte, apoi o dau cu capul de perete. Credeam că am potolit-o, dar nemernica se ridică gata de o noua repriză. O lovesc în stomac şi ea îmi pune piedică. Cad pe jos, iar ea se urcă pe mine, dar reuşesc să o lovesc în ochi şi să mă eliberez. Eram plină de sânge pe mâini şi pe faţă, iar corpul meu amorţea de durere. Chiar dacă am şifonat-o bine, şi ea a reuşit să mă trântească bine.
- Nu s-a terminat ! Strigă ea.
De data asta mă arunc eu pe ea şi îi împar câţiva pumni , însă ea tot reuşea să se ferească. Eram epuizată şi loviturile pe care le încasam nici nu le mai simţeam.
Îmi prinde mâinile în ale sale şi strânge cu putere, iar eu îi ofer un cap de toată frumuseţea în gură. Imediat ce-mi dă drum, cad pe jos ameţită şi aproape sigură că ea m-a muşcat de frunte. O să plătească.
- Eşti bună, dar nu te compari cu mine, o aud râzând. Imaginea cu ea se înceţoşează. Nu vreau să leşin. Nu vreau să o las să câştige. Nu pot să cred că idioata şi-a desfăcut cătuşele smulgându-şi o unghie.
- Atunci ce zici să te compari cu mine? Aud vocea lui Damon şi strig de fericire în sinea mea.
Îl privesc doborând-o pe Sara dintr-o lovitură, iar eu sunt prea epuizată ca să mă bucur. Nebuna zăcea inconştientă pe podea lângă mine.
- Dumnezeule, Izzy! Damon o aruncă pe Sara la subsol, încuie uşa, apoi se apleacă şi mă ia în braţe deplasându-se cu mine până în laborator.
- Te simţi bine ? Auzi ce zic ? Câte degete ţin ridicate.
- Sunt ok, aud şi nu ţii nici un deget.
- Arăţi oribil, Izzy.
- Probabil că am uitat să mă machez, glumesc eu. Încerc să zâmbesc, dar maxilarul mă doare îngrozitor.
- Ce e în capul tău ? Dacă Scott te vede o va omorî pe Sara ! Şi mă va omorî când va afla că am făcut-o eu deja!
- Ai omorât-o ?
- Nu, dar la ce fel arată nu mai avea mult.
- Măcar a meritat. I-am rearanjat puţin faţa.
- Şi ea ţi-a aranjat-o pe a ta.
- Cred că vreau să mă odihnesc, spun încercând să stau în picioare, dar ameţeala mă făcea să cad.
Damon mă prinde imediat, înainte să mai pup podeaua pentru a nu ştiu câta oară.
- Voi fi bine. Am nevoie doar de odihnă.
- Şi de o mască. Hai să faci un duş.
- Damon?
- Da?
- Mai eşti supărat pe mine?
- Nu aş putea să fiu niciodată supărat pe tine. Te iubesc, Isabelle!
- Şi eu. Te rog doar să nu mă părăseşti niciodată!
- Nu o voi face. Dar promite-mi că nu vei mai face prostii.
- O să încerc.
Mă sărută scurt pe buze, iar eu tânjesc după mai mult. Mi-a fost dor de buzele sale dulci , mi-a fost dor de el.
- Sângele tău e dulce.
*
Fac un duş fierbinte care să-mi mângâie toate vânătăile şi loviturile. Cel puţin nu aveam picioarele afectate şi puteam să port în continuare pantaloni scurţi. Umerii erau vineţi, aveam urme de mâini pe gât şi vânătăi pe abdomen, spate şi piept. M-am dat cu o cremă specială ce grăbeşte vindecarea lor, pe care mama o folosea după ce venea din misiuni. Mi-am spălat faţa plină de sânge şi am lăsat părul blond să-mi acopere faţa răfuită. Aveam buza de jos spartă, urme de dinţi pe frunte şi o vânătaie mai mare pe obraz. M-am dat cu puţin fond de ten ca Scott să nu observe ce mi-a făcut "prietena" lui. Nu vreau ca fratele meu să omoare pe cineva din cauza mea şi sunt sigur că Sara ar trebui să-şi facă rugăciunea, deoarece Damon nu o va ierta uşor.
Ies din baie şi mă arunc în pat alături de iubitul meu.
- Arăţi bine.
- Magia machiajului.
- Scott s-a dus să o viziteze pe Sara şi m-a întrebat ce s-a întâmplat cu ea. I-am zis că a încercat să scape.
- S-a trezit ?
- Nu încă. Tom a zis că-şi va reveni.
- Nu vreau să mor.
- Atunci de ce ai făcut pactul acela pentru Jason ?
- Jay este doar un prieten. Înţelege că pe tine te iubesc.
- Dacă mă iubeşti, de ce mă răneşti ?
- Voi rezolva asta.
Îmi lipesc buzele mele de ale sale, apoi îmi aşez corpul peste al lui şi îi desfac nasturii de la cămaşă.
- Sigur vrei asta ? Mă întreabă printre suspine.
- Am nevoie de o scuză să nu cobor la masă, zâmbesc eu pervers, iar el îmi oferă aceeaşi expresie.
*
- Bună dimineaţa iubito !
- E deja dimineaţă ? Pufnesc eu fără chef de nimic.
- Thomas ne-a chemat jos. Trebuie să-l interogăm pe Mike şi Sara s-a trezit.
- Atunci trebuie să o culc la loc.
Damon îmi aruncă o privire urâtă, iar eu îl sărut şi îmbrăţişez corpul său gol şi perfect.
Mă îmbrac imediat şi cobor jos, asigurându-mă că nu am nici un semn vizibil de ieri.
- Neaţa, Tom, Scott, Mira !
Îi salut pe cei trei care se uitau la mine ca la maşini străine. Parker îmi arunca o privire urâtă şi mormăia:
- Ştiu ce ai făcut ieri, Gin.
- Scăpase şi nu o puteam lăsa să plece, ripostez eu.
- Fratele tău a fost şocat să vadă ce i-ai făcut. Ştia că Damon nu ar avea cum să o bată în halul acela. A fost ca o bătaie de stradă, exact genul tău.
- Scuze că nu mi-am amintit tehnicile tale, dar Sara era prea rapidă.
- Roagă-te că fratele tău să nu vadă prin fondul de ten.
Mă întorc spre Mira şi Tom şi îi fac semn lui Damon să mi se alăture.
- Unde e Mike ?
- A încercat să ne fure medicamentele în noaptea aceasta. Nororc că Mira l-a văzut şi a ţipat după ajutor.
- Mă duc să vorbesc cu el. Poate-şi bagă minţile în cap. Haide, Damon.
- Vin cu voi!
Eu, Scott şi Damon ne aflam în camera lui Mike. Scott nu a vorbit deloc cu mine de când ne-am trezit. Fostul meu coleg dormea pe jos când am intrat.
- Bună dimineaţa, rază de soare! Îl salută Damon, iar Mike se trezeşte.
Ochii lui Mike se înnegresc, iar eu şi Scott rămânem blocaţi. Mike era posedat de un demon.
- Fier, sare, orice ! Îi şoptesc eu lui Scott.
- Nu am nimic.
- La dracu ! Înjur eu.
- Sara nu a minţit cu nimic. Mike era posedat. A urmărit-o până aici pentru a ajunge la noi, realizez eu.
Tocmai am bătut un om nevinovat. Mike se aruncă asupra băieţilor, iar eu mă gândesc imediat la cuţitul meu. Era al mamei şi a spus că e important să-l ţin. Îl aveam în camera mea. Scott şi Damon puteau să-l ţină ocupat până ce eu găseam arma salvatoare. Când să ies pe uşă, demonul mă ia pe sus şi mă aruncă peste cei doi.
- Sunteţi slabi, micuţilor ! Întunericul va domni!
Pe mijlocul gâtului i se înfige cuţitul meu. Sara stătea în dreptul uşii şi urmărea cum demonul, împreună cu Mike se sting pe podeaua casei noastre.
Vine la mine şi mă ajută să mă ridic. Procedează la fel cu Scott şi Damon.
- Îmi pare rău pentru tot, spun eu, iar Damon mă susţine.
- Nici eu nu m-aş fi crezut.
- Avem nevoie de tine. Crezi că ai vrea să rămâi aici ?
- Sigur. Nu putem să supravieţuim apocalipsei dacă nu ne ajutăm.
Şi totuşi, putem supravieţui? Tocmai am fost atacaţi de un demon în propria noastră ascunzătoare. Asta înseamnă că nu suntem nicăieri în siguranţă.