Dance Back from the Grave

113 9 0
                                    

*peste 2 ani*

(Perspectiva lui Isabelle)

L-am legat pe Thomas de un scaun cu toate că s-a opus cu toată forţa lui. Scott încă zăcea lat pe podea, iar afară nu se mai auzeau împuşcături.

- Ce vrei să faci cu noi, Izzy ? Vrei să te răzbuni ? Ce vei rezolva dacă faci asta ? Mă întreabă Tom disperat după atenţie. Vocea lui enervantă mă calcă pe nervi. Vreau să se termine cât mai repede rahatul ăsta şi să plec.
- Isabelle, încă ne putem împăca!
- Asta nu se va întâmpla niciodată.
- Să nu faci ceva ce poţi regreta!
- Nu voi regreta nimic din ce urmează.
Zâmbesc diavoleşte şi după ce mi-am terminat căutările prin lucrurile lui Scott, încep să răspândesc benzină prin cameră.
- Isabelle! Mă strigă Scott ca-n gură de şarpe, însă eu mă prefac că nu aud nimic.
- Izzy, eşti sora mea! Te rog! Mă imploră el, însă îi ignor tonul grav şi chiar mă încrunt când aud cuvântul " soră ".
- Salută-i pe mama şi tata!
Îmi scot bricheta şi o las să cadă pe podeaua plină de benzină. Focul se răspândeşte rapid spre fraţii mei. Thomas tuşeşte şi strigă, dar nu este auzit de nimeni. Închid uşa în urma mea când ies din încăperea în flăcări, apoi părăsesc liniştită baza fraţilor mei.
*
- E gata ?
- Da. Scott Winchester şi Thomas Cole Winchester sunt morţi. Cadavrele au fost identificate de domnişoara Mira Queen.
- Ce spune Jason în legătură cu asta?
- Nu îl interesează de martorul nostru. Totul a ieşit conform planului.
- Ok, trimite-o pe Isabelle aici. Vreau să o felicit personal şi să-i înmânez premiul.
*
(Perspectiva lui Derek)

- Ce s-a întâmplat acolo ? Îl întreb pe Jace, care înjura de mama focului în camera sa.
- Va trebui să ne mutăm baza iar. Spune-i lui Oliver să-şi împacheteze dacă vrea să vină cu noi.
- De ce trebuie să plecăm ? Întreb confuz
- Pentru că vom intra în mari probleme dacă nu facem asta.
Înghit în sec, în timp ce Jace oftează zgomotos şi îşi încleştează pumnii supărat.
- E vorba de Thomas ? Îl întreb cu jumătate de gură încercând să aflu ce s-a întâmplat.
- Nu contează. Important e că nu mai putem să stăm aici. Trebuie să luăm toţi o decizie şi o vom lua acum.
Tonul nervos a lui Jace mă sperie şi mă face să înţeleg gravitatea situaţiei.
*
Mai târziu, fraţii Winchester ies din camera lui Phoebe, arătând ca dracu'.
- S-au bătut în camera aceea ? Mă întreabă Mira şoptit, iar eu îi strâng mâna moale într-a mea. Jace se uita supărat la ei, iar Thomas părea cel mai puţi afectat de tot ce se întâmplă.
- Toţi eram aşezaţi pe scaune, aşteptând intrarea celor 3 şi a verdictului final. Ce va urma ? Când vom intra în luptă?
Toţi se arată cu o faţă vinovată, inclusiv Parker.
- După cum ştiţi, lumea pe care o ştim s-a prăbuşit de ceva timp. Cauza este o forţă supranaturală pe care nu o putem înţelege. Am încercat să găsim o cale....
- Ajunge, Parker ! Îl opreşte Jace. Gata cu scuzele. E vremea să nu mai minţim şi să spunem lucrurilor pe lume. (Trage aer în piept, în timp ce Scott şi Isabelle îi aruncă o privire urâtă)
- Întunericul a fost eliberat de unchii mei. Din cauza lor se întâmplă ce se întâmplă şi tot din cauza lor suntem urmăriţi de infectaţi. Mi-am pierdut cel mai bun prieten din cauza infecţiei. Mi-am pierdut casa şi posibil viitorul. Întunericul îmi urmăreşte familia blestemată şi pe toţi cei care îi sunt alături. Nu ştim de ce, însă nu se va opri până nu ne vom confrunta. Suntem nişte ţine sigure şi e dreptul vostru să alegeţi. Puteţi să plecaţi şi să supravieţuiţi pe cont propriu, sau puteţi rămâne şi cel mai probabil să muriţi.
- Jace, lucrurile nu stau chiar aşa... (încearcă Scott să explice, dar Thomas îl opreşte)
- Mi-am pierdut iubita din cauza infecţiei şi copilul a rămas fără mamă. E timpul să îi lăsăm pe toţi să aleagă ce vor să facă mai departe, susţine Thomas.
- Eşti un nerecunoscător şi un prost, Tom ! Nu pot să cred că dai vina pe părinţii noştri! Strigă Izzy supărată.

Next GenerationUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum