Next Generation

Smoke and Mirrors

Capitolul 6

(Perspectiva lui Isabelle)

Scott a plecat dis de dimimeaţă, iar eu şi Thomas am rămas singuri acasă pentru restul săptămânii. Acum că Scott este la academie, trebuie să ne descurcăm singuri. Cine mă va mai scula dimineaţă să plec la ore ? Voi ramâne singură acasă când Thomas se va duce la Teresa. Oare mă voi putea abţine de la tâmpenii? Oare voi putea să nu fiu exmatriculată? M-am trezit din cauza alarmei pe care jur că îmi venea să o trântesc de toţi pereţii. Mi-am făcut rutina zilnică şi am decis să nu mai mănânc la micul dejun. În mai puţin de jumătate de oră eram gata să plec la şcoală.
- Bună dimineaţa, surioară! Mă salută surprinzător de vesel Thomas.
- Credeam că ai plecat...
- Azi nu fac ore, ai uitat ?
- Nu spune că e sâmbătă...
- E marţi. Mă pregătesc pentru un concurs care m-ar putea scuti de câteva examene în ultimul an de liceu. Am voie să-mi iau liber până atunci.
- Bla, bla.. nu vreau să aud chestii de tocilar, spun eu plictisită.
Îmi iau geanta cu caietele corespunzătoare orarului şi cheile de la maşină.
- Eu am plecat. Te găsesc acasă sau rămâi la Teresa?
- Părinţii ei vin săptămâna viitoare, deci...
- Sunt singură în noaptea asta.
- Hei, vei găsi şi tu pe cineva care te va plăcea aşa cum eşti! Mă încurajează el, de parcă aş fi geloasă pe relaţia şi viaţa lui perfectă.
- Nu-mi pasă de băieţi. Nu am nevoie de ei în viaţa mea, spun dur şi plec spre garaj. Îmi arunc geanta şi telefonul pe scaunul pasagerului şi pornesc maşina. Nu mă grăbesc să ajung la ore, deoarece am destul timp şi oraşul e aglomerat.
- De ce dracu li se dau permisul tuturor proştilor? Întreb cu voce tare, deoarece majoritatea "copiilor" de 18 ani care conduc,habar nu au să o facă cum trebuie. Ajung într-un final la liceu şi înainte de a intra în curte, îmi pun ochelarii de soare pentru a nu fi recunoscută. Nu aveam chef să vorbesc cu orice curios nenorocit.
- Izzy? Mă strigă Hanna, care orice aş purta m-ar putea recunoaşte.
- Hei, blondo!
- Credeam că te-ai cărat de la liceu..
- Am de gând să-l termin şi să-mi fac un viitor. (nu pot să cred că am spus asta)
- Avem un coleg nou. Adică tu ai. A venit la profilul tău.
- Un tocilar? Întreb plictisită.
- Nu. Tipul e rău de tot. A fost exmatriculat de 2 ori. Liceul nostru e singurul care l-a primit.
- Mda, directoarea m-ar exmatricula pe mine, dar acceptă drogaţii ca el, pufnesc eu sătulă de toate nedreptăţile astea.
Prima oră era de geografie, cu diriginta mea, care era o drăguţă ce mereu îmi lua apărarea şi nu mă pedepsea pentru toate rahaturile pe care le făceam. Majoritatea colegilor mei erau deja în clasă, iar eu mă duc în ultima bancă de pe rândul din mijloc, locul de unde nu sunt prea observată.
- Pot să stau şi eu, puişor? Mă întreabă un tip brunet, frumos cu ochi atât de albaştri....
- De ce mi-ai zice puişor? Îl întreb confuză.
- Eşti blondă şi nu-ţi ştiu numele.
- Ai putea să mă întrebi. Sunt Isabelle Winchester.
- Sunt Damon Salvatore. Aparent, noul tău coleg de bancă.
- Sunt destule locuri libere, de ce ai veni tocmai aici ?
- Nu am de gând să ies în evidenţă.
- Diriga te va muta imediat. Nu au voie în bancă două persoane "problemă"
- De ce aş fi o problemă?
- Ai fost exmatriculat de 2 ori, iar eu sunt pe cale să zbor la prima greşeală. Ar trebui să-ţi alegi un alt loc.
- Crezi că sunt o ispită?
- Normal. Acum te poţi muta.
- Nu vreau, Bela.
- Nu-mi spune Bela, îl ameninţ eu.
- Bine, Winchester. Eu aici voi rămâne, nu-mi pasă de regulie tale.
Se face comod pe scaun şi îşi scoate o foaie şi un pix din rucsacul lui negru. Era îmbrăcat în negru şi gri, avea un aer misterios şi arăta foarte bine. Totuşi, vreau să mă cuminţesc şi să termin liceul, deci nu vreau să mă împrietenesc cu Mr. Problem.
Cu toate că m-am rugat să se mute, Damon a rămas în bancă cu mine. Profesoara a început să predea pentru examen, iar eu voiam să fiu atentă şi să înţeleg, în timp ce Damon făcea orice altceva numai să scrie nu.
- Vrei să încetezi ? Îl întreb cât de calm pot.
- De ce ? Te enervez ?
- La culme.
- Ştii, am auzit că eşti populară pe aici. Directoarea nu te suportă. Ce ai făcut ? Vreau şi eu să fiu la fel de popular ca tine.
- Crede-mă că eşti deja. Acum taci!
- Eşti traficantă ? Mă întreabă el nonşalant iar eu rămăn îngheţată.
- De ce dracu mă întrebi asta?
- Ştiu că Winchester este un nume pe care l-am întâlnit des. Faci trafic?
- Nu! Spun respingător.
- Atunci faci trafic de arme.
- Nu.
- Participi la curse?
- Nu, mint eu cât de bine pot. Nu ştiu ce dracu ai, aşa că te rog să taci şi să nu mai vorbeşti cu mine.
Clopoţelul a sunat, iar la următoarele ore, noul meu coleg nu s-a chinuit să vină. Am ieşit pe hol pentru a căuta sala în care se face germană, şi l-am găsit în faţa cabinetului, fumând o ţigară.
- Eşti nebun? Dacă află directoarea eşti exmatriculat!
- Şi de ce ţi-ar păsa?
Aşa e, de ce îmi pasă?
- Nu îmi pasă, spun după un moment de gândire. Trec mai departe, prefăcându-mă că nu văd şi că nu am inspirat fumul lui toxic şi intru în sală. Să fiu atentă la şcoala este atât de obositor... eram pur şi simplu frântă şi nu aveam nevoie de nimic altceva decât un somn bun. Îmi arunc toate lucrurile în maşină, dar o mână mă opreşte din a mă urca pe scaunul şoferului.
- De ce minţi? Mă întreabă Damon, care se uita adânc în ochii mei verzi.
- Ce cauţi aici ?
- Dacă nu spui nimic despre mine, nici eu nu-ţi voi face probleme, Winchester, spune pe un ton ameninţător.
- Mă ameninţi pe mine, drogatule? Ripostez total dezgustată de tupeul pe care îl are. Idiotul acela pe care l-am întâlnit la şcoală este faţa lui falsă. Damon Salvatore nu este de cât un golan de bani gata care nu merită decât dezgust. Dacă întrăzneşte şi pune mâna pe mine, îl castrez!
- Uite, iubito... sunt în LA cu treburi importante şi nu pentru rahaturile tale cu viitorul. Oraşul este mai mult decât un liceu plin de speranţe false. Ştiu că participi la curse şi că nu eşti uşă de biserică aşa cum laşi să se pară. Eşti un monstru la fel ca mine. Ne putem ajuta reciproc.
Eu râd fals la discursul său care ar fi trebuit să mă emoţioneze până la lacrimi. De ce aş vrea să fac afaceri cu idiotul acesta? Cine este el şi ce vrea de la mine?
- Ascultă-mă, Salvatore! Nu ştiu cine eşti, dar nu vreau să mă bag în nimic legat de tine. Dacă te atingi de mine, îţi voi călca faţa ta frumuşică în picioare! Îl ameninţ vizibil nervoasă.
- Nu vreau decât relaţiile tale, puştoaico.
- De ce mă faci puştoaică? Suntem de aceeaşi vârstă, afirm eu, apoi stau şi mă gândesc. Drace, în ce m-am băgat?
- Te-ai prins? Mă întreabă cu un zâmbet pervers pe faţă.
- Nu îţi voi da nimic, închei eu discuţia şi închid portiera maşinii. Pornesc nervoasă şi intenţionat trec cu maşina pe lângă el la o distanţă milimetrică. El mă urmăreşte satisfăcut, ca şi cum a obţinut ce voia.
Ajung acasă şi mă prăbuşesc pe canapea, unde am parte de un somn relaxant. Să fii o fată bună necesită multă energie. Ce mă voi face cu Damon? Este clar că nu a venit aici pentru şcoală, ci pentru afaceri ilegale. Sigur faza cu exmatriculările a fost doar un zvon ieftin pentru a-şi face reputaţie de bad boy. Nu înţeleg de ce este aşa interesat de mine? Nu voi lucra niciodată ca traficantă. Oare ce ar face Scott în locul meu? I-am scris un mesaj, dar nu mi-a răspuns. Probabil că de acum vom vorbi mult mai puţin decât o făceam. Thomas este cu iubita lui, iar eu sunt singură şi speriată. Ar fi Damon în stare să-mi facă rău? Temele pentru ziua următoare pot aştepta. Acum am nevoie de o gură mare de aer. Mă trezesc la 10 seara. Fac un duş, apoi mă aranjez şi mă îmbrac cu nişte pantaloni scurţi negri şi un tricou alb, larg. Îmi îndrept părul, apoi o sun pe Hanna şi Mira. Am de gând să le duc la curse în seara asta. Hanna era entuziasmată, însă Mirei i-a luat un milion de ani să accepte. De săptămâna viitoare vreau să iau lecţii de condus de la Jason Queen. Blondul acela este dat dracului când concurează şi mai este incredibil de frumos. L-am urmărit cu fratele meu duminica trecută la o cursă. Băiatul acela conduce ca şi cum ceea ce face este să se joace cu jucăriile. Pe pistă nu se aflau multă lume. Nu înţelegeam de ce şi unde este restul lumii.
- Hei, Mike! Îl strig eu pe un coleg de la liceu care frecventează cursele.
- Arăţi bine, Iz! Mă salută el.
- Unde e toată lumea ?
- Poliţia e peste tot. Urmăresc un traficant de droguri periculos. Tipul se asucunde atât de bine...
Îngheţ. Dacă traficantul este Damon? Dacă încerc să mă încred în cine nu trebuie?
- Iz! Îmi pare rău, dar azi se fac doar curse 1 la 1. Te bagi?
- În orice, Mike.
Cursele 1 la 1 sunt pe o distanţă mică, dar viteza trebuie să fie maximă. Mă descurc foarte bine cu viteza şi nu îmi este frică să apăs pedala de acceleraţie până la fund. Am câştigat numeroase curse, dar câştigurile sunt mai mici decât la o cursă normală. Am condus şi am concurant până la 1 jumătarte. M-am retras după pistă şi am dus-o pe Hanna acasă. Mira nici nu a vrut să audă de cursă.
- Te comporţi ciudat, Izzy.
- De ce spui asta? O întreb pe Hanna.
- Ai faţa aia de "am făcut ceva rău şi nu merit iertare"
- Ţi se pare,o mint eu.
Nu s-a întâmplat nimic... doar că cel mai căutat traficant se află în liceul nostru, clasa mea, banca mea, viaţa mea.