Next Generation

After School Special

Capitolul 8

(Perspectiva lui Isabelle)

- La dracu, nu poţi să te mişti şi tu mai încet ?

- Aşa o să-i spui şi adversarului atunci când te vei lupta cu el? Trebuie să te mişti rapid, altfel mori! ţipă Chuck la mine în timp ce peste mine venea o ploaie de pumni. Nu mai rezistam. Se mişca atât de repede, iar eu nu puteam să-i opresc mişcările. Se pare că mi-am ieşit din ritm de când nu m-am mai antrenat cu Parker. Faptul că sunt şofer pentru un traficant de arme nu mă face să scap de efort fizic. Damon mi-a pus la dispoziţie un partener, Chuck Herondale. El este cel mai bun luptător şi am insistat să mă antreneze. Tipul arată perfect, însă e o maşină de ucis. Imediat cum am păşit în sala mea de antrenament m-a lovit din toate părţile şi cu toată puterea. Încercam să mă feresc, dar majoritatea loviturilor le-am încasat din plin.

- Ajunge ! Strig disperată, iar Chuck se opreşte.
- Nu înveţi nimic. Eşti praf şi leneşă. Dacă mor în misiune, tu mă vei urma în secunda 2. Eşti o pierdere de timp. Nu înţeleg de ce Damon te-a vrut aşa de mult.
- El m-a vrut ? Mă trezesc întrebând, iar el îmi aruncă o privire ciudată.
- A spus că eşti perfectă în rolul de şofer.
- Şofer, nu asasin. Înţelegi ? Îl întreb sarcastică.
- Tu ai insistat să încasezi pumni. Acum te plângi ?
Îl urăsc pe timpul acesta. De ce trebuie să fac echipă cu maşina asta de ucis?
- Când avem prima misiune? Am tot auzit despre ea şi totuşi nu s-a întâmplat nimic.
- Mâine seară. Este o seară importantă pentru tine, cât şi pentru Christmas.
- Cine dracu' e tipul ăsta? De ce e aşa cunoscut şi eu nu-l ştiu?
- Pentru că tu ai făcut parte dintr-o categorie inferioară şi controlată de el. Credeai că eşti liberă ca pasărea cerului? Nu. Eşti proprietatea lui acum.
- Nu sunt proprietatea nimănui! Strig eu şi Chuck face cunoştiinţă cu pumnul meu. Lovitura îl face să-şi scuture capul şi să scuipe sânge. Zâmbeşte satisfăcut, iar mie îmi vine să strig de bucurie deoarece idiotul acesta a învăţat cum este să te bată un Winchester.
- Ar trebui să te înfurii mai des.
Zâmbesc pervers şi continui să-l atac cu mâinile şi picioarele. El îmi anticipează fiecare mişcare, însă furia mă face să mă mişc rapid şi să lansez cât mai multe lovituri spre el. Membrele îmi sunt amorţite, dar nu vreau să mă opresc. Vreau să-i zbor zâmbetul de pe buze şi să-şi înghită cuvintele despre mine. Fac asta pentru Scott, pentru a-mi scoate familia din datorii dar şi pentru că îmi place. Îmi place să conduc, îmi place adrenalina. De ce să mă plâng şi să mint că sunt o sfântă? Nu am mers azi la şcoală şi mi-am luat o scutire destul de lungă. Am de gând să studiez acasă. Damon nu a mai dat niciun semn de viaţă, iar asta mă bucură enorm. Idiotul acela a fost catapultat în viaţa mea şi la fel de rapid a plecat. A vrut doar să mă recruteze şi nimic mai mult. Am crezut că între noi doi este mai mult decât ură sau prietenie. Am crezut că băiatul e chiar special şi chiar merită să-mi pierd timpul cu el. Evident a fost o greşeală şi nu am de gând să o mai repet vreodată.

(Perspectiva lui Scott)

L-am sunat pe Parker pentru a-mi acoperi lipsa din academie. Nu am de gând să mă mai întorc acolo până nu voi aranja asta. Nu am vrut să-i dau detalii legate de căcatul în care eram băgat. Derek a jurat că dacă mă duc la Damon, va suna la poliţie. Îmi pare rău că a trebuit să fac asta, dar mi-am lăsat prietenul cel mai bun inconştient şi l-am aruncat pe bancheta maşinii mele. Damon Salvatore va trebui să facă cunoştiinţă cu mine. Idiotul crede că-mi poate manipula sora? Crede că va scăpa cu viaţă din asta? Nimeni nu se pune cu familia mea!
Am ajuns în faţa "bârlogului" lui Damon Salvatore. Băiatul locuia într-un vechi depozit care aparţine lui Christmas. Am spart uşa cu o rangă şi am intrat neinvitat pe teritoriul lui.

- DAMON SALVATORE, ARATĂ-TE NENOROCITUL DRACULUI! zbier eu, iar băiatul brunet, cu ochi albaştri şi îmbrăcat sport apare în faţa mea, cu o expresie surprinsă. Nu te aşteptai la asta, nu? Credeai că i-o vei trage surorii mele sau ce?
- Scott, ce dracu cauţi aici, eşti nebun? Mă întreabă încercând să mă calmeze.
- Mi-ai băgat sora în rahat şi i-ai spus despre mine, nu?
- Nu am avut de ales. Este calea cea mai bună, îmi răspunde ca şi cum este firesc să-mi condamne sora la moarte sigură.
- Te ucid nenorocitule!
Îl lovesc cu ranga peste faţă, iar el se lipeşte de perete. Loviturile mele continuă peste corpul lui. El ripostează şi mă aruncă de pe el.
- Nu vreau să te rănesc, Scott! Spune şi îşi îndreaptă pistolul spre mine. Faptul că încă mai putea sta în picioare mă făcea trist. Nu l-am lovit aşa cum merită. Nervii mei abia aşteptau să pocnească, însă arma de foc mă ţinea incredibil de liniştit. De ce să-mi fie frică? De moarte? Dacă fraţii mei mă urăsc, de ce să mai trăiesc? Nu am pe nimeni înafară de ei.
- Scott, nu ştiu ce ai auzit, dar lucrurile nu stau aşa cum crezi tu, bine? Isabelle este în siguranţă.
- Dacă îi mai pronunţi numele, vei fi nevoit să foloseşti arma.
- Nu sunt cine crezi tu că sunt!
Damon îşi scoate insigna de poliţist şi legitimaţia. Este de la CIA, exact ca Parker.
- Lucrez sub acoperire de când am venit în oraş. Sunt omul de legătură a lui Christmas. Eu îi fac rost de oameni şi am misiunea de a-l prinde. Nenorocitul s-a prins că ceva nu este în regulă cu tine şi că s-ar putea să lucrezi cu CIA şi Parker. A trebuit să te scot din joc, dar pentru siguranţa tuturor a trebuit să o implic pe Isabelle. Îmi pare rău pentru tot, dar jur că voi avea grijă de sora ta.
- Sper, altfel te ucid!
Povestea lui era reală. Parker l-a recunoscut ca fiind agent şi tot ce spune el se leagă. Mi-am cerut scuze pentru lovituri, iar acum nu-mi vine să cred că nu mai am pe cine să-mi vărs furia.
- Isabelle va fi în regulă, bine? Nu i se va întâmpla nimic. Dacă da, eu voi fi singurul responsabil şi...
- Taci. Să nu mai vorbim despre asta, spun obosit şi frustrat.
- Îmi pare rău că a trebuit să-i spun. Dacă te încălzeşte cu ceva, a spus că nu te urăşte. Toată furia şi-a descărcat-o pe mine.
- Ai fost un idiot cu ea şi meriţi tot ce ţi-a făcut!
- Ai de gând să vorbeşti cu ea?
- Nu zilele astea. Trebuie să se obişnuiască şi să înţeleagă. Nu am vrut niciodată să se întemple asta. Izzy este cea mai apropiată persoană...
- Nu o voi răni. Am rupt orice legătură cu ea pentru propria ei siguranţă.
Damon mă privea cu un regret nespus, iar eu încep să îmi pun întrebări: Este îndrăgosit de Izzy?
Dacă nu aş fi în mizeria asta, probabil că aş râde şi m-aş bucura de locul din faţa spectacolului. Un băiat de care Izzy ar putea să fie îndrăgostită. Am ajuns să o trăiesc şi pe asta! De ce nu aş fi de acord cu relaţia lor? Acum am aflat că Damon e poliţist şi citesc în ochii lui că vrea să-mi protejeze sora. Aş vrea să-i pot da sfaturi, deoarece îşi pune cariera pe primul plan, lăsându-şi sentimentele deoparte, însă eu nu îmi fac curaj să-i spun Mirei că o iubesc. Suntem doi proşti care şi-au săpat propria groapă.

(Perspectiva lui Thomas)

- Ce se întâmplă? Mă întreabă Jace, observându-mi privirea îngrijorată şi gânditoare. Mama mi-a spus că nu voi fi niciodată un bun mincinos.
- Îmi fac griji pentru Scott şi Izzy.
- De ce ?
- Cred că ei doi îmi ascund ceva.
- Poate că e vorba de curse. Ştii că evită să vorbească despre ele cu tine de faţă.
- Poate că sunt cel mai mic, dar nu sunt un prost! Isabelle şi-a luat scutire pentru întreaga lună de la şcoală. Mi-a spus că are nevoie să studieze acasă pentru examen, iar cu Scott nu am mai vorbit de 2 săptămâni.
- Ştii doar că are un supraveghetor nebun şi nu-l lasă să vorbească la telefon, iar Izzy chiar s-a cuminţit. Dumnezeule, Thomas! Cred că înnebuneşti!
- Familia mea a ţinut secrete timp de generaţii. De ce să nu o facă şi acum? Isabelle doarme mereu când ajung acasă de la şcoală şi abia mai iese din casă. Ceva se întâmplă...
- Se numeşte maturizare. Cred că înnebuneşti..., glumeşte Jace, dar eu îl privesc cu dispreţ.
- Nu se poate! Exclam eu şocat după ce îl văd pe Derek cu un cucui enorm şi un ochi vânăt. Cel mai bun prieten al fratelui meu abia putea să-şi ţină echilibrul. Mă ridic de la masa cafenelei şi alerg spre el.
- Derek, de ce arăţi în halul ăsta? Îl întreb după ce-l ajut să se sprijine.
- Spune-i lui Scott că-mi este dator pentru următorii 5 ani, îmi şopteşte la ureche, iar bănuielile devin mai mari. În ce s-a băgat fratele meu ?