The Wars to Come

147 16 4
                                    

Epilog

(Perspectiva lui Isabelle)

- E mort! Strig eu plină de durere.... Thomas ne-a părăsit pentru totdeauna.
Scott mă ia în braţe, iar eu îmi lipesc obrazul de umărul lui.
- Eşti gata să-l urmăm? Mă întreabă Scott, iar eu îmi amintesc imediat de Emery.
O să plătească pentru asta! Spun şi ţâşnesc spre pistolul lui Thomas.

- Isabelle, a plecat

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

- Isabelle, a plecat. Emery a plecat, mă anunţă Mira, iar eu simt că orice şansă de răzbunare s-a dus dracu.

(Perspectiva lui Scott)

- Eşti bine, frate? Mă întreabă Derek, dar eu nu pot face altceva decât să mă aşez lângă Phoebe şi să mă gândesc la eşecul meu. Le-am promis părinţilor că voi avea grijă de fraţii mei, iar eu am eşuat. I-am dezamăgit. De ce nu puteam să fiu eu cel care murea? De ce Thomas? Ce vom face cu Phoebe? Fetiţa aceasta este cel mai ghinionist om de pe pământ. A rămas orfană şi s-a născut în epoca apocaliptică.
- Scott, trebuie să vorbim.
- Nu vreau să vorbesc, Sara.
- Suntem aproape de sfârşit, ok? Trebuie să ne adunăm. Nu vom lăsa moartea lui Thomas să ne destrame. Tom nu ar fi vrut asta, iar Phoebe merită să trăiască,ok? Fă-o pentru ea, bine?

 Tom nu ar fi vrut asta, iar Phoebe merită să trăiască,ok? Fă-o pentru ea, bine?

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

- Nu vreau să-mi dezamăgesc şi restul oamenilor. Cred că ar trebui să ne despărţim...
- Nu, Scott! Am fugit de prea multe ori, e vremea să luptăm! Adună-te Winchester!
*
(Perspectiva lui Isabelle)

Nu mi-a fost niciodată frică de moarte, dar în momentul acesta aveam picioarele înmuiate, iar respiraţia îmi este accelerată. Sufletul îmi era sfărâmat în milioane de bucăţele şi nici măcar gândul răzbunării nu mă încălzea. Eram pierdută.
- A ieşit din maşină, du-te să-l vezi, mă anunţă Mira, iar eu îmi îmbrăţişez prietena.
- Nu cred că vrea să vorbească cu mine.
- Dar tu vrei. Du-te.
*
- Jason! Îl strig, iar el se întoarce spre mine şi se depărtează de maşină.
- Mă bucur că eşti în viaţă, Izzy.
- Eu nu. E doar vina mea. Credeam că o pot prosti pe Emery, iar ea mi-a arătat cât de puternică este.
- Şi vrei răzbunare?
- Nu, Jason. Vreau pace.
- E cam ciudat să vrei pace după războiul pe care tu l-ai creat.
- Jason...
- Nu! E timpul să vorbesc eu.

Next GenerationUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum