Next Generation

The Winds of Winter

Capitolul 48

(Perspectiva lui Thomas)

Micuţa Phoebe creştea pe zi ce trece. Începeam să cred că seamănă cu mama ei mai mult decât cu mine şi asta mă bucura foarte mult. Nu vreau ca micuţa mea să facă aceleaşi greşeli pe care le-am făcut şi eu. Vreau să trăiască într-un loc mai bun şi dacă pentru asta trebuie să-mi sacrific sora, atunci aşa să fie.
Gălăgia şi paşii alergători de pe hol m-au făcut să-mi îndrept atenţia spre altceva înafară de fiica mea şi de la faptul că mi-aş dori ca mama ei să fie aici şi să o vadă crescând. Îmi este aşa dor de Teresa.....şi îmi vine să mă dau cu capul de pereţi când îmi amintesc ce fel m-am purtat cu ea. Toată gălăgia venea din salonul fratelui meu. Inima mi s-a umplut de bucurie când l-am văzut pe Scott teafăr şi conştient. Era copleşit de antenţie şi de îmbrăţişările Sarei.
- Wow, dar cât am lipsit oameni buni? Doarme şi omul puţin...
- Termină cu glumele, Scott! Ne bucurăm că eşti în viaţă! Spune Jace şi îşi îmbrăţişează vărul cu cea mai mare căldură.
Îi priveam din dreptul uşii, neavând curajul să vorbesc cu el. Mă simţeam vinovat pentru starea fratelui meu şi pentru faptul că nu l-am putut salva şi opri pe Izzy.
- Tom?
- Da, răspund trezit din gănduri.
- Tu nu te bucuri să mă vezi?
- Normal că da, Scott. Doar că...
- E vremea să uităm tot ce a fost Thomas. Eşti fratele meu. Te voi iubi mereu.
- Vorbeşti serios?
- Ştiam că nu mă poţi ucide. Vedeam în ochii tăi că mă iubeşti. Şi eu te iubesc.
Îi ofer fratelui meu o îmbrăţişare strânsă şi plină de recunoştinţă. Niciodată n-am crezut că voi plânge pe umărul fratelui meu regretând fapt că am vrut să-i fac rău.
- Fii bărbat, Thomas! Mă mustrează fratele meu, dar era topit în braţele mele.
- Ce facem acum, Thomas? Mă întreabă Derek, iar eu decid că e timpul ca Scott să ştie toată povestea.
Sara le face semn băieţilor să plece şi eu rămân singur cu fratele meu.
- Care-i treaba, Thomas? Ţi-ai găsit o nouă iubită şi vrei binecuvântarea mea?
- Nu, spun şi chicotesc. Nu s-a schimbat nimic la tine.

- Despre ce e vorba?
- Isabelle a fost răpită de... ceva. Credem că e vorba despre Întuneric.
- Am ajuns şi la ziua asta, nu-i aşa?
- Eşti de acord să o căutăm pe Isabelle?
- De ce să nu fiu?
- Aproape ne-a ucis.
- E sora noastră. Nu-mi pasă.
- Sigur? Ea poate nu gândeşte ca tine?